Nimic nou pe frontul de Est

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În total, 32 de oameni votaţi uninominal drept reprezentanţi ai unui partid vâslesc acum în barca adversă.

Încă un deputat PSD, de data aceasta o doamnă, a demisionat ieri pentru a se alătura grupului „independenţilor" condus de Gabriel Oprea. Că n-a auzit nimeni de ea, că n-a avut nicio iniţiativă răsunătoare de la alegerile parlamentare din 2008, n-are nicio importanţă. Important e ca maşina de vot, inventată drept proptea pentru Guvernul Boc, să funcţioneze din ce în ce mai bine... Şi funcţionează atât de bine, încât acest grup care va lua, se pare, forma unui partid, nu mai poate fi ignorant la niciun fel de negociere. Se prea poate ca, aşa cum se întâmplă de multe ori, la un moment dat jucăria să prindă viaţă proprie şi să se întoarcă împotriva creatorului său, dar asta este o altă poveste.

Cert e că grupul independenţilor a ajuns să numere 22 de membri la Camera Deputaţilor şi încă 10 la Senat. În total, 32 de oameni pe care alegătorii i-au votat, uninominal, drept reprezentanţi ai unui partid, pentru ca acum ei să vâslească în barca adversă. Deşi se spune că în politică scopul scuză mijloacele, această situaţie ar trebui privită cu ceva mai multă seriozitate, pentru că nu avem de-a face cu o simplă luptă menită să reducă fragilitatea majorităţii parlamentare, ci cu un fenomen care e pe cale - dacă nu a făcut-o deja - să deturneze opţiunile electorale ale alegătorilor. Nu ne confruntăm cu firescul democraţiei şi al opţiunii, aşa cum susţin partizanii „plimbăreţilor" de partid, ci chiar cu alterarea democraţiei. Întâmplător, partidele care pierd astăzi sunt PNL şi PSD, iar cel care câştigă oameni şi influenţă este PDL. Atenţie, însă! Mâine ar putea fi pe dos. Mai ales pe nisipurile mişcătoare ale politicii româneşti.

Ce-ar fi dacă, în curând, „grupul independenţilor" va deveni un mijloc de presiune în mâna preşedintelui împotriva propriului partid care începe să mişte în front? V-aţi mira? Eu nu. Mai trăim şi mai vorbim!

*

Am privit amuzat în ultimele zile excitarea intelectuală a unor colegi de breaslă mai tineri şi strigătul victorios „Justiţia funcţionează!". Ce se întâmplase? Fuseseră săltaţi, pentru scurt timp, doi oameni de afaceri şi un înalt  judecător. Şi ce? Asta-i Justiţie? Justiţie e atunci când procurorii întocmesc un dosar beton, merg cu el în instanţă, aceasta deliberează şi, într-un final, res­pectivul este condamnat sau achitat definitiv. Abia atunci se închide complet cercul şi putem afirma, fără a greşi, că Justiţia funcţionează... Mai tinerii mei colegi erau, probabil, prin 1997, încă pe băncile şcolii. Am trăit şi atunci, ca şi acum, un spectacol al cătuşelor culminând cu arestarea lui Răzvan Temeşan, bosul defunctului Bancorex, iar un amic şi partener al său, George Constantin Păunescu, a fost nevoit să viziteze America în „concediu" forţat, pentru o lungă perioadă, ca să nu-i pună şi lui mascaţii „brăţări". Şi, acum, dl Păunescu stă bine mersi de-a dreapta preşedintelui jucând rolul mogulului cel bun. Nimic nou pe frontul de Est! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite