Nicolae Militaru, spionul militar

În zilele imediat următoare izbucnirii Revoluţiei din decembrie 1989, o serie de crime îngrozitoare, în care erau implicaţi oameni cheie ai fostului regim comunist, aveau să zguduie România.

Departe de a reprezenta vreun pericol iminent asupra siguranţei noii puteri închegate, victimele acestor adevărate execuţii publice erau personaje esenţiale mai ales prin natura şi cantitatea informaţiilor deţinute despre o parte dintre cei care invadaseră ecranele televizoarelor, autoproclamându-se revoluţionari.

Deloc întâmplător, toată această serie a reglărilor de conturi a izbucnit din momentul în care generalul Nicolae Militaru fusese numit, chiar şi informal în prima fază, în funcţia de ministru al Apărării de către Ion Iliescu. Fost militar decorat în regimul comunist, Militaru fusese “reinventat” în zilele Revoluţiei, şi transformat dintr-un rezervist scos la pensie în conducător al celei mai sensibile şi importante instituţii din decembrie 1989: Armata.

Odată ajuns în funcţia de ministru, Nicolae Militaru avea să declaşeze o adevărată vânătoare umană. Victimele: foşti ofiţeri de contrainformaţii care-l demascaseră, în 1978, drept spion sub acoperire al KGB, şi-l transformaseră în obiect al umilinţei publice şi al degradării militare