Nevoia acută de echidistanţă

De ce avem neapărată nevoie de echidistanţă? Pentru că de mulţi ani trăim într-o societate anormală, în care majoritatea faptelor, legilor se întâmplă cu sfidarea totală a normalului, a logicii, a gândirii de valoare, a binelui, a bunului-simţ, a drepturilor, a iubirii de aproape, a vieţii umane în general.

• Pentru că există un dezechilibru major în societatea românească, în toate domeniile activităţii publice şi private, un dezechilibru nociv atât pentru individ ca om, dar şi pentru România ca ţară, lucru care face să ne afundăm în mocirlă, cu fiecare pas pe care îl facem.  
• Pentru că la orizont nu se zăreşte nici măcar o luminiţă la capătul tunelului, ci o gaură neagră.  
• Pentru că nu putem să mai înaintăm spre această gaură neagră.  
• Pentru că suntem dezbinaţi de interese meschine.  
• Pentru că trebuie să ne redobândim, ca români: încrederea, respectul de sine, demnitatea, onoarea.  
• Pentru că trebuie să extirpăm tumoarea intereselor mafiote, corupţia, să lepădăm haina minciunii şi a ipocriziei.  
• Pentru că trebuie să punem umărul cu toţii la căruţa României să o scoatem din mocirlă, cu orice preţ.  
• Pentru că trebuie să ne salvăm ca popor şi ca naţiune cu adevărat europene.  
• Pentru că Mihai Eminescu este  dureros de actual:

„Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp!”

“Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.”

“Există două naţiuni deosebite în această ţară: una stoarsă şi sărăcită alta îmbuibată. Mita e-n stare să patrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită captele cele mai de sus ale administraţiei vând sangele şi averea unei generaţii. Oamenii care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţii înalte, în loc de a-şi petrece viaţa în puşcărie. Pretutindeni, în administraţie, în funcţii, în universităţi. La Academie nu întalnim decât fizionomii nespecializate care tratează cu o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice.

Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă. Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia. Votul în tara şi în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greşalele în politica sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

“Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nici gând.”

„Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

„Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere, inteligenţe se găsesc foarte adesea, caracterul foarte rar.”