Nesimţirea de tip sovietic

Nimic nu e nou sub soare. Aşadar, nici nesimţirea.

Dar dintre toate formele de nesimţire, cea mai revoltătoare este negarea evidenţei. Nu-i vorbă că majoritatea politicienilor postdecembrişti au afişat constant această formă de neruşinare. Reprezentanţii actualei puteri au dus-o însă la „desăvârşire", copiind prost, ca un elev indolent, metoda sovietică de livrare a minciunii ca adevăr absolut. Urmărindu-le cu atenţie declaraţiile publice, îţi dai seama imediat că au primit „instructajul de la centru", fie prin SMS (cum se obişnuieşte), fie direct la sediile partidului.

Pe scurt, „placa" are aceleaşi tonalităţi false, indiferent că este derulată de câţiva aşa-zişi „formatori de opinie", de prim-ministru sau de vreun parlamentar obscur, trimis „după listă" în studiourile televiziunilor de ştiri. Unu: sunt de înţeles nemulţumirile oamenilor în privinţa măsurilor de austeritate. Doi: jandarmii au acţionat conform legii împotriva protestatarilor agresivi („ciumpalaci", „viermi" - în discuţiile de la partid). Trei: întreaga clasă politică este vinovată pentru starea actuală de lucruri.

Dar să le analizăm pe rând. Unu: nemulţumirile oamenilor în privinţa tăierilor salariale, ale pensiilor şi ale unor prestaţii sociale. Cei care au ieşit în stradă nu au avut ca principală revendicare eliminarea acestor măsuri. Oamenii au ajuns la capătul răbdării din cauza faptului că, mai ales preşedintele, dar şi unii lideri marcanţi ai PDL nu au ratat nicio ocazie de a sugera că ei fac ce vor în ţara asta („ghici, ghicitoarea mea!"). Anunţata „reformă a statului" nu a convins mai pe nimeni, foarte mulţi români fiind siguri că în spatele ei se derulează „afaceri grele" pe bani publici. De aici şi iritarea produsă de ideea că sistemul sanitar s-ar putea privatiza în folosul „mafiei din domeniu", iar cetăţeanul obişnuit va trebui să plătească orice serviciu medical, „în afara unui banal set de analize şi a unor injecţii" (potenţialul pachet minimal).

Doi: jandarmii au acţionat conform legii împotriva „ultraşilor". În orice ţară europeană, ministrul de Interne ar fi fost de mult demis dacă s-ar fi întâmplat pe străzi ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2012. Cei care au aruncat cu pietre şi au distrus magazine între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii puteau fi încercuiţi şi „luaţi ca din oală". Foarte mulţi dintre cei urcaţi în dube, umiliţi, bătuţi şi duşi la secţie erau cetăţeni neimplicaţi în evenimente, aşa cum s-a demonstrat ulterior. De ce? Nimeni nu s-a grăbit să ne răspundă.

Trei: întreaga clasă politică ne-a adus în această situaţie. O asemenea afirmaţie, făcută de către oamenii Puterii, nu poate să denote altceva decât un tupeu fără margini. A invoca „greaua moştenire", după ani buni în care ai guvernat prost, este ca şi cum - scuzaţi comparaţia! -, impotent fiind, ţi-ai acuza partenera de viaţă că este frigidă.

Pentru toate acestea - care au în spate multe alte nemernicii -, autorii ar merita să fie evacuaţi definitiv de pe scena politică românească. Gândiţi-vă că, pentru mult mai puţine greşeli, ţărăniştii stau şi acum în afara Parlamentului.

George Rădulescu publicist - comentator Adevărul