Scuză falsă în momentul când, la nivel de UE, suntem colegi de club cu ţări cu mult mai mici - în termen de suprafaţă şi populaţie, nemaivorbind de bogăţiile naturale - care, conştiente de ceea acest tip de caracteristici naţionale care odată constituiau un handicap existenţial şi care le obliga la politici de alianţe cu capul plecat, au găsit acum o soluţie formidabilă. Şi nici măcar pe banii lor. 
 
Nesiliţi de nimeni decât de propria lor viziune asupra destinului lor ca naţiune, cu credinţa absolută că aveau ce să adauge nou într-o construcţie fabuloasă şi care a început aproape instantaneu să genereze beneficii pe măsură, şi-au stabilit ca principală formulă de integrare în visul european al unei societăţi de reală bunăstare, investiţia în cercetarea ştiinţifică de vârf, în noile tehnologii şi în centre de educaţie pentru excelenţă. Uitaţi-vă pe descrierea tuturor programelor europene şi veţi vedea, în absolut toate, cel puţin o companie, o şcoală sau o universitate, un centru de excelenţă dintr-o ţară mică şi care, ca atare, nu a avut niciodată mijloacele de a-şi susţine singură domeniul cercetării şi inovaţiei, chiar dacă, asemeni României, ieşise totuşi din perioada comunistă cu un bagaj extrem de solid de realizări şi posibile oferte competitive pentru colegii europeni. 
 
Dar, dintr-un blestem al incompetenţei naţionale şi, în orice caz, dintr-o certă incultură politică şi managerială a noii clase politice, întru totul continuată şi adusă la excelenţă negativă de cei de acum, a început tragedia despărţirii României de plutonul de vârf, acolo unde se află statele care au instituţionalizat obligaţia ca liderii lor să pregătească viitorul prin completarea tuturor reţelelor de cooperare, de interconectare şi, la fel de important, de finanţare a marilor proiecte care să le asigure competitivitatea cu în viitorul care deja se desenează sub forma marilor contracte. 
 
 
Aşa se face că, din păcate, suntem indiferenţi la faptul că apar din ce în ce mai multe zone esenţiale, absolut noi, pentru care acum - sub presiunea acestor societăţi de lângă noi care au efectuat deja saltul, se scriu primele manuale cu reguli de bază. Regulile care, aşa cum imagina odată Asimov, va trebui să evolueze lumea care deja, în alte locuri decât cele din jurul nostru, îşi caută resurse de a stăpâni, reglementa şi folosi la maximum capacităţile fantastice, nebănuite chiar deoarece procesul este absolut deschis, legate de Inteligenţa Artificială. Şi nu numai atât. Pentru asta se aloca sume uriaş, domeniul este considerat ca strategic şi absolut prioritar şi pentru care UE alocă mai multe resurse deât pentru orice altceva: noile tehnologii ca parte a dezideratului ca Europa să rămână competitivă în deceniile care urmează. 
 
Iată, în acest context, o încercare, prima după ştiinţa mea, absolut novatoare şi spectaculoasă, a celord e la OMS care, pe 28 iunie, au dat publicităţii un raport intitulat Ethical guvernance of artificial intelligence for health, un prim manual despre regulile inserţiei IA în zona medicală, de la diagnosticare până la tratamente, adăugând noi mijloace extrem de sofisticate în zona de cercetare şi identificare rapidă a ameninţărilor (boli rare, noi forme de viruşi etc.), dar şi bibliotecă deschisă instantaneu oricărui medic sau cercetător pentru compararea rezultatelor şi a celor mai bune proceduri posibile. 
 
 
Atenţie, nu e vorba despre o operă SF, autorii sunt extrem de atenţi să nu dea sentimentul că singura speranţă a omenirii în zona medicală o reprezintă folosirea intensivă a IA înlocuind din ce în ce mai mult participarea umană şi investiţia guvernamentală în sisteme de sănătate. Dar asta nu înseamnă că nu se pregătesc sistemele de reglementări pentru lumea de mâine în care, vrem sau nu, IA va fi un puternic element al dezvoltării sociale. 
 
Pe cei mai mulţi dintre politicienii noştri sigur nu-i interesează prostiile astea, poate chiar le consideră periculoase rătăciri menite să aducă îndoiala în sufletele lor curate şi linse de limba vacii precum le sunt şi creierele. Dar, zic, poate dumneavoastră vreţi să vedeţi ce se gândeşte deloc departe de teritoriul nostru din ce în ce mai profund mioritic. Iată principiile despre care vorbesc ca bază posibilă a folosirii IA în domeniul reglementării şi bunei guvernări: 
 
Protejarea autonomiei umane: în contextul serviciilor de sănătate, asta înseamnă că oamenii vor trebui să rămână mereu la comanda acestora, a sistemului medical şi al luării deciziilor: datele private şi confidenţialitatea vor trebui să rămână protejate şi pacienţii trebuie să-şi dea consimţământul prin intermediul procedurilor legale în scopul asigurării proteciei datelor.  
 

Protejarea sănătăţii oamenilor, a siguranţei şi a interesului public.  

Cei care proiectează tehnologiile care folosesc IA trebuie să îndeplinească cerinţe reglementate pentru siguranţa, acurateţea şi eficienţa folosirii bine-definite în unele cazuri sau conform unor indicaţii anume. Trebuie să existe măsuri de control al calităţii şi îmbunătăţire a calităţii în cazul folosirii IA.  
 
 
Asigurarea transparenţei, explicitării şi inteligibilităţii. Transparenţa cere ca suficientă informaţie să fie publicată sau documentată înaintea proiectării sau aplicării unei tehnologii înglobând IA. Această informaţie trebuie să fie uşor accesibilă şi să faciliteze o consultare publică şi o dezbatere asupra modului în care o asemenea tehnologie este proiectată şi dacă să fie sau nu folosită. 
 
Întărirea responsabilităţii şi răspunderii. Cu toate că tehnologiile IA sunt menite să îndeplinească anumite sarcini, responsabilitatea celor care le deţin este să se asigure că se află sub un control apropriat şi sunt mânuite de către specialişti. Ar trebui să existe mecanisme efective pentru a chestiona şi ajuta persoane sau grupuri de oameni supuse unor decizii adverse bazate pe folosirea algoritmilor.   
 
Trebuie asigurată caracterul incluziv şi echitabil. Caracterul incluziv necesită ca IA pentru sănătate să fie concepută astfel încât să să încurajeze cel mai mare acces posibil şi cea mai mare utilizare indiferent de vârstă, sex, gen, venit, rasă, etnicitate, orientare sexuală, abilităţi proprii sau oricare alte caracteristici protejate de către codurile drepturilor omului.  
 
Promovarea IA care este reactivă şi sustenabilă. Creatorii de sisteme, dezvoltatorii şi utilizatorii ar trebui să analizeze şi să evalueze continuu aplicaţiile folosit IA pe timpul în care lucrează cu ele pentru a determina dacă IA răspunde adecvat şi la modul apropriat la nevoie lor. Sistemele IA ar trebui să fie crate şi pentru a minimiza consecinţele asupra mediului înconjurător şi pentru a creşte eficienţa energetică. Guvernele şi companiile ar trebui să se ocupe de viitoare întreruperi la nivelul locurilor de muncă, inclusiv timpul care trebuie acordat pentru cei care lucrează în sectorul medical să se se adapteze la folosirea sistemelor pe bază de IA, dar şi la eventualele pierderi de locuri de muncă din cauza sistemelor automate. 
 
 
De asta se ocupă ei. Sigur că pentru noi e pierdere de timp atâta timp cât preocuparea esenţială de bună guvernare nu este cea a tehnologiilor cu IA, ci de a şti în ce legislatură urmează să cadă zidurile spitalelor de stat monumente-istorice sau dacă pacienţii, câţi mai au curaj să se ducă acolo, nu vor fi alungaţi de invazia de şobolani, insecte şi murdărie cronicizată. Chiar ar fi ridicol să ne preocupe asemenea chestiuni şi au dreptate guvernanţii să zică, cu înţelepciunea străveche, că se poate şi aşa, că oricum se poate şi aşa şi că, în definitiv, nu dau turcii şi trabuie să ne concentrăm pe cumpărarea de echipamente militare, de parcă finalul secolului ar trebui să apuce poporul român în postura fericită în care fiecare familie să aibă în posesie cel puţin un tanc, un obuzier şi un avion, ba chiar şi parştii din dotarea standar a trupelor speciale, totul luat la mâna a treia de la Ştim-Noi-Cine. 
 
În rest, bine că, atât cât se mai poate, vin alţii de la care să cumpărăm alimentele de bază pe care le exportam odinioară în Europa şi în lume, bine că ne bazăm pe alţii să ne facă planurile pentru a lua banii daţi pe de-a moaca, că nici pe astea nu mai suntem în stare să le scriem pe hârtie. 
 
Atunci, dacă ne cufundăm în acest tip de dependenţă absolută, chiar de ce să mai vină duşmanii cu Inteligenţa lor Artificială? Am trăit până acum fără. Trăim fără. Las-că se poate.