Naţionaliştii în adiddaşi, şoşoneii  românismului de după blocuri

România poate fi iubită de oricine, oricând şi oricum. Nu există nicio graniţă trasată sau vreo condiţionalitate în a iubi România, limba şi cultura română, tradiţiile româneşti.

În câteva pauze de respiro din dezbaterea naţională a fericirii Loredanei Groza cu cei zece magnifici, a mai apărut o capodoperă naţională, care poartă semnătura domnului Puya cu Y românesc şi Sisu cu adidaşi neaoşi româneşti, îmbrăcaţi de sus în jos doar în branduri globaliste şi mârâind pe un negativ asemănător al mioriticului 2Pac.

În mesajul din prologul melodiei şoşoneilor de după blocuri, cuvântul manifest devine „statement”, divertisment este înlocuit cu mioriticul „entertainment” iar tendinţa este dacicul „trending”.

În 1991, pe câmpul verde al legendei şi istoriei de la Ţebea, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa şi Drăgan Muntean ne zguduiau inima cu „Noi suntem români”.

Astăzi, doar doi mai trăiesc, unul dintre ei fiind probabil pe vremea asta colo-n poieniţele din Sohodol, unde, cu mâinile în brâu şi cu sinceritatea moţului din Ţara de Piatră, îi plânge sufletul când vede şi aude prezentul patriotard al naţionaliştilor moralişti în addidaşi, care predau lecţia iubirii de neam şi ţară de sub gluga şi şapca la propriu globalistă...