Născuţi în URSS: între „Nu putem să trădăm Moldova pentru o utopie, pentru o poveste unionistă” şi „Moldovenismul este o invenţie stalinistă”
0
Unirea dintre România şi Moldova nu-nseamnă doar atât, unirea a două ţări înrudite. La graniţa dintre două mari puteri aflate într-un conflict din ce în ce mai vizibil, contează prea puţin ce vor oamenii de-aici. „Adevărul” vă prezintă astăzi argumentele pro şi contra ale moldovenilor, printre care şi artistul Cătălin Josan şi Nicolae Pascaru, pe care unii îl consideră „cel mai mare antiromân”.
Cel de-al patrulea episod al serialului „Adevărul despre unirea României cu Moldova” prezintă părerile celor cu care am vorbit pe străzile Chişinăului. Oameni pe care nimeni, niciodată nu i-a întrebat ce părere au despre asta, deşi subiectul este unul arhidezbătut încă de-acum 20 de ani - iar asta de ambele părţi ale Prutului.
Am discutat cu artistul Cătălin Josan, care-şi doreşte unirea şi care se bucură că poate vorbi limba română, dar şi cu Nicolae Pascaru, preşedintele organizaţiei nonguvernamentale „Voievod”, care neagă că limba moldovenească este aceeaşi cu limba română şi se simte atacat de cei care vor unirea.
„S-a creat ideea asta că în Moldova sunt tancuri pe străzi”
În ultimul episod din serialul „Adevărul despre unirea cu Moldova”, artistul basarabean Cătălin Josan vorbeşte despre momentele în care s-a simţit discrimat în România şi despre cum se poate ca românii din România să cunoască atât de puţine despre viaţa de cealaltă parte a Prutului
Cătălin Josan a participat recent la una dintre cele mai urmărite emisiuni de televiziune din România. În finala urmărită de două milioane de români, când a ieşit din concurs, ultimele sale cuvinte pentru colegi au fost: „Şi nu uitaţi: Basarabia e...” N-a apucat să termine că vedetele de la balcon au strigat „România!”.
Ne-am întâlnit întâmplător cu el într-un bar din centrul Chişinăului pe la jumătatea lunii decembrie. Oricât am insistat, a refuzat să ne spună cine a câştigat concursul despre care vorbeam – finala a fost difuzată după discuţia noastră, în Ajunul Crăciunului. Dar acceptă pe loc să vorbească despre unirea cu România şi despre integrarea în UE.
Născut în URSS
Josan are acum 26 de ani, iar pe certificatul lui de naştere scrie Chişinău, URSS. Este unionist convins şi crede că „moldovenismul e o chestie sovietică”, n-a uitat vremurile în care pentru ai lui să vorbească „limba română era un lux”.
„Eu mă bucur că noi am reuşit să ne păstrăm limba, indiferent de câte piedici ni s-au pus sau cât ni s-a explicat că trebuie să ne comportăm într-un fel sau altul noi am ţinut-o pe-a noastră. Şi, ca rezultat, am revenit la grafia latină, pentru care părinţii mei au luptat.”
Şi acum, când faptele sunt consumate, crede că perioada aceea a ajutat, i-a făcut mai puternici şi-i ajută să „nu mai calce pe aceleaşi greble”. „Poate pentru că am trecut prin experienţe de genul ăsta, poate ne e mai uşor. Nu mulţi de astăzi ar face faţă dacă ar trece prin acea situaţie.Cine n-a trăit atunci nu poate înţelege ce-i tranziţia şi cât am evoluat. O experienţă care ne-a ajutat cumva să avem o idee despre ceea ce trebuie făcut ca să nu ne întoarcem înapoi.”
De ce se teme de unioniştii cei mai vehemenţi
Vede partea plină a paharului, dar nu se culcă pe-o ureche. Priveşte cu reticenţă toate organizaţiile care cer unirea cu prea mult patos şi prin mesaje pe toate gardurile şi le numeşte„dezamăgiri”: „prea apar din senin şi sunt prea radicaliste. Ideea nu e rea, este ideea pe care o împărtăşesc şi eu, dar să nu ne ardem cu ea”. Cu la fel de mult echilibru vede şi parafarea acordului de asoiere şi liber schimb cu UE, pe care Moldova l-a semnat în noiembrie. „Cred că acum, că am parafat, ar fi momentul să se schimbe ceva radical. E foarte greu să treci de la comunism, de la cumetrii, de la şpagă...iar eu cred că asta are legătură cu URSS”. Se bazează pe tinerii care învaţă în afară, că se vor întoarce şi vor arăta că există şi altceva în afară de sapă de lemn. A lucrat în Italia un an, a cântat acolo, iar acum le împărtăşeşte experienţele lui din România şi din Vest colegilor săi artişti şi prietenilor din Moldova.
„Pentru noi basarabenii, mai ales care mergem în Bucureşti, mai sunt momente în care se face o diferenţă, există un sentiment de superioritate, rar, dar există. Noi tindem să ne unim şi cineva de acolo spune că n-avem nicio treabă cu România”. Dar asta pentru că românii nu cunosc mai nimic despre Moldova. „S-a creat ideea asta că la noi sunt tancuri pe străzi, văd că la noi a fost guvernare comunistă, se gândesc la comunismul din România şi le e frică să vină.”
Ce trebuie să se întâmple pentru o schimbare
Pentru ca unirea să devină un subiect de importanţă majoră, în Moldova trebuie mai întâi să se rezolve problemele sociale urgente, crede Josan: „Nu poţi să-i explici omului că nu există naţiune moldovenească, că există români de-o parte şi o amestecătură de popoare pe de altă parte câtă vreme el nu are ce pune în farfurie.”
Cu mic, cu mare
La 14 ani, Lucia (foto dreapta) poartă o basma cu motive basarabene la gât care i se asortează cu ochii verzi şi vorbeşte coerent despre Uniunea Europeană, Rusia, economie, corupţie, libera circulaţie şi istoria marcată de URSS. „Mai rău va fi cu Rusia, suntem încă sub jugul lor. Dar dacă vom intra cu România, vom fi ca nişte fraţi, nu ca nişte sclavi, cum am fost luaţi de Rusia”, ne spune Lucia în faţa Guvernului de la Chişinău, unde mulţi oameni în toată firea ne-au întors spatele când i-am întrebat despre unire. Spune că-şi doreşte unirea „foarte tare”. „Alţii chiar nu-şi doresc, dar mă gândesc că ar fi bine să intrăm pentru că acolo e mai uşor, economia e mai dezvoltată decât la noi şi astfel vom fi cum am mai fost odată, uniţi. Alţii sunt ataşaţi de Republica Moldova şi ei speră că vor fi cu Rusia mai departe.” Pentru ea, aderarea la UE înseamnă că ar putea să-şi vadă mai des mama, care lucrează în Italia.
„Ce folos este cu frica?”
La 83 de ani, o bunică vinde macrameuri şi albitură brodată fin pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău. Are cei mai frumoşi ochi albaştri, limpezi şi vii, şi când îi spunem asta ne-arată pe ecranul mic al telefonului mobil chipul unui nepot care i-a moştenit ochii. S-a născut în 1930 în raionul Ocniţa şi a învăţat româna la şcoală.
„Eu vreau unirea fiindcă mie mi-e dor de-atuncea! Şi vreau româna, vreau, vreau, vreau!” Ne taxează imediat când o întrebăm naiv dacă nu i-a fost greu de-a lungul timpului din cauza asta, că vrea cu România. „Se-nţelege că şi greu mi-a fost şi greu îmi este, dar cine ştie dacă o să mai ajung eu să văd unire...D-apăi vezi că am 83 de ani şi lucrez, ce uşor îmi e?!” Dar îi pare şi mai rău că sunt atât de mulţi care nu vor unirea. „Tare mulţi sunt care nu vor. Eu cred că ei sunt comunişti adevăraţi. D-apăi deportări, d-apăi câte răutăţi câte au făcut, şi foamea, ne-au luat pâinea şi au dus-o.”
Ea nu a uitat deportările în Siberia, aşa cum se temea Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, că moldovenii au uitat atrocităţile sovieticilor. „Am avut neamuri multe deportate. Mulţi. Ce folos este cu frica? Noi am tras de toate! Foame, război, frică...am trecut prin toate. Şi iaca, am ajuns la 83 de ani, am trecut de 83 de ani.” Îi spunem „mulţi înainte!” când îi aflăm vârsta, dar şi p-asta ne-o retează: „Nu mulţi, sănătate vreau.”
Are o pensie de 700 de lei moldoveneşti (aproximativ 175 de lei româneşti). Vizavi, pe aceeaşi stradă, o bătrână cu pensie de 800 de lei încearcă să-şi vândă cojocul pentru că n-are bani de lumină.
Eu şi mâine aş vrea unirea, şi azi aş vrea. S-o apuc şi eu. Poate o da Dumnezeu, dacă s-or sili românii şi europenii. bătrână de 83 de ani din Chişinău Mă gândesc că ar fi bine să intrăm cu România pentru că acolo e mai uşor, economia e mai dezvoltată decât la noi şi astfel vom fi cum am mai fost odată, uniţi. Lucia, 14 ani
„Cât de săracă ar fi Moldova, noi iubim acest stat”
Chiar şi după „o românizare de 20 de ani, atât de agresivă, vedem că nu sunt mulţi cei care vor unirea”, explică Nicolae Pascaru, preşedintele organizaţiei non-guvernamentale „Voievod”, unul dintre principalii susţinători ai individualităţii Republicii Moldova faţă de istoria românească. Pascaru este considerat unul dintre „cei mai mari antiromâni”, ne spune zâmbind. Îl deranjează că se tot vorbeşte despre unire acum, într-un moment important pentru istoria ţării sale. „Am făcut primul pas către UE, am parafat acordul, dar nu-i de-ajuns, tot nu-i bine pentru ei, se apucă şi inflamează spiritele cu declaraţiile astea unioniste”, explică el. „Ridicăm spiritele unioniste care pot juca un rol negativ în apropierea moldovei faţă de Europa” şi aduce drept exemplu un marş organizat de unionişti la Bălţi, „o localitate pro-rusă din punct de vedere istoric”, o „provocare care s-a încheiat cu un conflict”.
Dar cel mai tare îl deranjează când unioniştii „lovesc în tot ceea ce este moldovenesc, chiar în termenul «moldovenesc», şi în Republica Moldova, ca stat suveran şi independent.” „Pentru noi, cât de săracă ar fi ţara noastră, câte probleme ar avea, noi totuşi iubim acest stat, cu probleme aşa cum are şi noi, moldovenii, nu putem să trădăm aceste interese pe care le avem pentru o utopie, pentru o poveste unionistă”, spune el.
Eu n-am o problemă când cineva vine şi spune că vorbeşte limba română, dar eu, când spun limba moldovenească îmi spune că asta nu există, că este o invenţie a lui Stalin. Sau când spune că aici este Basarabia. A fost Basarabia pe vremuri, acum este stat, este Republica Moldova şi trebuie să respectăm ceea ce avem.
Cine sunt „fraţii de peste Prut”
Consideră că afirmaţiile lui Traian Băsescu prin care a anunţat că unirea cu Moldova ar trebui să fie următorul proiect de ţară al României este un atac la adresa independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova şi a atacat ideea în mai multe editoriale. La fel, paşnic, ar trebui să-şi promoveze şi unioniştii cauza, crede el – prin cenacluri, concerte, tabere de creaţie, schimburi de experienţă. În ceea ce priveşte proiectele pe care le derulează prin organizaţia sa care vizează tineretul şi sportul, „este mai uşor să plecăm în Polonia sau în Germania, în România şi acum trebuie să achiţi taxa aia ruşinoasă de 500 de lei”. Vorbeşte despre „fraţii de peste Prut” şi abia la sfârşit înţelegem că, de fapt, se referă la cei care locuiesc pe malul românesc al Prutului, în „Moldova lui Ştefan”, la a cărei reîntregire visează şi el.
Pentru noi, cât de săracă ar fi ţara noastră, câte probleme ar avea, noi totuşi iubim acest stat, cu probleme aşa cum are şi noi, moldovenii, nu putem să trădăm aceste interese pe care le avem pentru o utopie, pentru o poveste unionistă. Nicolae Pascaru, preşedintele organizaţiei non-guvernamentale „Voievod”
„Toată lupta care s-a dus între Est şi Vest s-a dus aici, la noi. În toată istoria, noi am fost monedă de schimb. Când a fost evacuarea Basarabiei trebuie să spunem că s-a luat tot din infrastructură, morile s-au demontat şi s-au scos icoanele din biserică şi s-au dus. Au venit ruşii, tot aşa au făcut şi ei, au pârjolit, au omorât o parte din băştinaşi, o parte au dus în Siberia. Şi de fapt pe s-a format aceatsă republică Moldova, acest stat suveran care încearcă să-şi păstreze poziţia”, spune Pascaru.
„La voi toţi se înjură de mamă”
„Pur şi simplu, dacă poporul vostru cu poporul nostru au să se unească, are să fie mare jale”, crede Anastasia (foto dreapta), o moldoveancă de 18 ani care a făcut doi ani de liceu în Bucureşti. „Mi-a plăcut în România. Oameni minunaţi. Şi buni, şi răi, dar mai mulţi buni. Nu, nu, nu, nu, niciodată n-am avut probleme cu discriminarea.” Anastasia motivează „jalea” prin diferenţa de mentalitate dintre românii din România şi moldovenii din Republica Moldova: „alte gânduri, altă educaţie, la voi e altceva”. „La voi toţi se înjură de mamă...la noi dacă zici aşa ceva, nimeni nu mai dă doi bani pe tine.”
Nu-i plac fetele din România, toate de la ea din clasă fumau, acolo s-a apucat şi ea! Băieţii sunt însă mai respectuoşi cu fetele şi se aranjează, „nu-s frumoşi ca băieţii din Moldova, dar au grijă de dânşii”. Prietena ei, o roşcată de 17 ani, confirmă: ea a cunoscut mulţi băieţi români acolo unde stă, în Italia. Pe scurt, Anastasia ar vrea ca lucrurile să rămână aşa cum sunt: „Noi să putem pleca în România, dar nu să ne unim. Nu să fie paşaport român, cetăţenie...”
TEASER Adevărul despre Unire - film documentar
CITEŞTE MAI MULT
Adevărul despre unirea cu Moldova: dragoste de bunăvoie sau cu sila?
Pentru prima dată după Revoluţie, România a anunţat la nivel de şef de stat că vrea ca următorul proiect de ţară să fie unirea cu Republica Moldova. Reîntregirea României, îi spun unii. Atac la siguranţa naţională a Moldovei, îi spun alţii. O echipă „Adevărul” a mers în Republica Moldova şi a ascultat atât părerile celor pentru care unire înseamnă recăpătarea demnităţii, cât şi ale celor care consideră demersul similar asupririi.
„Palma jandarmului român nu s-a uitat nici astăzi, dar mai puţin se ţin minte deportările în Siberia. Sindromul Stockholm sau cum îi zice? Când victima ajunge să ţină cu agresorul.” Aşa explică Dorin Chirtoacă, primarul liberal al Chişinăului, cum de aproape jumătate dintre moldovenii din Republica Moldova nici nu vor să audă de România şi, în schimb, cer apropierea ţării de Rusia.
VIDEO Adevărul despre unirea cu Moldova. Ce vor, de fapt, moldovenii
„Adevărul“ şi www.adevarul.ro demarează, începând de mâine, un serial multimedia dedicat unei idei tot mai vehiculate în ultimele luni: unirea României cu Republica Moldova.
Se încarcă comentariile...
