Născuţi criminali

Cei mai periculoşi oameni omoară visuri, ucid speranţe, asasinează suflete. Şi o fac pentru că e în firea lor.

O veche poveste arabă spune că un scorpion, ajuns la un râu, se roagă de o broască să-l treacă. Speriată, îl refuză de frica acului veninos din coadă. „Ei, nu te teme! Dacă te-aş înţepa, ne-am îneca amândoi, nu-i aşa?". Broasca îl crede. Aşa că îl ia în spate şi porneşte spre celălalt mal. La mijlocul râului însă, scorpionul o atacă. Şi în timp ce se scufundau, cu ultimele puteri, broasca îl întreabă de ce a făcut-o. „Pentru că e în firea mea", a răspuns scorpionul.

Oamenii se nasc cu binele sau cu răul în ei. Proporţiile sunt diferite. Dacă vii pe lume ca vită, cele mai multe şanse, covârşitoare chiar, sunt să fii vită până la apusul zilelor. Dacă te naşti scorpion, firea ta te va îndemna să-ţi înfingi acul otrăvitor în oricine şi oricând. De foarte puţine ori, şi acelea sunt dovezi ale unor spirite superioare, caracterul se poate schimba. Încercaţi să vă uitaţi în jurul vostru. Să descoperiţi ucigaşii din jur. Şi când spun ucigaşi, nu mă gândesc doar la devoratorii de trupuri efemere. Cei mai periculoşi sunt aceia care omoară visuri, care ucid speranţe, care asasinează suflete. Animalele sunt cinstite în atacul lor. O fac pentru a se hrăni. Omul atacă din plăcere, din răutate. Şi mai periculos şi mârşav, de cele mai multe ori îşi ascunde adevărata natură în spatele unui zid de minciuni.

Maeştri în arta înşelăciunii, aceste exemplare se cocoaţă pe scara socială. O fac după ce sunt trecuţi în spate peste râuri, după ce sunt purtaţi în zbor peste munţi. Efortul este minim. Sug energia celui credul şi, la finalul drumurilor, împânzesc câmpurile de leşuri. Haini, organizează festinuri de stârvuri.

Zilele trecute, un maestru a scris câteva rânduri pentru paginile unui lider de presă. Textul, în virtutea legilor fără cap şi coadă ale jurnalismului modern, a fost aruncat şi pe internet. Ce a urmat este dovada vie că sălbăticiunile sunt pregătite mereu de atac. Gata să pună la pământ orice formă de evoluţie care încearcă să urce natura umană cu o secundă mai sus, hienele au început să urle. Au la dispoziţie spaţiul considerat, la început, ca cel al libertăţii absolute, devenit mai apoi tărâmul mizeriei umane. Şi atacă sufletul, rupând mai întâi fâşii din spirit. Cu gurile pline de cei mai infecţi microbi, asemeni varanului, îşi lasă dârele de bale pe fiecare gând onest şi curat. Mulţi dintre ei sunt apropiaţi. Oameni ce respiră zi de zi acelaşi aer. Alţii, jigodii străine şi schilodite, care nu au reuşit nimic în viaţă.

O astfel de scenă te umple de scârbă, dar şi de o furie aproape incontrolabilă. Mai ales când tu, ca o broască ce eşti, ai fost de multe ori păcălit să treci în spate, peste râuri, scorpioni. Ai nevoie de toate informaţiile încastrate în ADN-ul tău şi faci apel la toate luminile văzute în viaţă pentru a trece mai departe. Şi speranţa că firea ta de broască, ce te îndeamnă mereu să cauţi cele mai curate ape, să te ducă în mijlocul acestora.