Încheiem astăzi călătoria prin volumul-interviu „Coposu - confesiuni" (Editura Anastasia, 1995). Corneliu Coposu ne dezvăluie conţinutul discuţiei pe care a purtat-o în modesta sa cămăruţă, în 1967, cu Valter Roman, tatăl lui Petre Roman.

„La ora stabilită a venit, s-a prezentat şi mi-a spus de la început: «Domnule Coposu, nu trebuie să vă prezentaţi, pentru că ştiu despre dumneavoastră absolut tot ce ştiţi şi dvs. Am avut în mână dosarul dvs. şi l-am studiat. Uitaţi care este rostul venirii mele. Eu am primit de la conducerea de partid sarcina de a pune la punct adevărul istoric legat de evenimentele care au determinat lovitura de stat de la 23 august 1944. Ştiu că aţi fost de la început unul dintre participanţi, deci sunteţi cea mai indicată persoană în viaţă ca să-mi dea anumite relaţii. De aceea vă rog şi fac apel şi la obiectivitatea dvs. şi la obligaţia dvs. patriotică de a contribui la stabilirea adevărului istoric». Vorbea foarte frumos, într-un limbaj intelectual, nu se observa că nu e român. Vorbea curent româneşte, folosind nişte expresii specific intelectuale. Mi-a mai spus: «Domnule Coposu, eu am aici un dosar în care am consemnat toate mărturisirile pe care le-au făcut toţi cei implicaţi în acţiunea pentru 23 august din partea PCR. În afara declaraţiilor, mai există şi extrase din depoziţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Vă rog să vă uitaţi peste ele şi să-mi spuneţi concluzia dvs.». Zic: «Dar este un material vast, nu pot să-l termin în câteva minute». «Nu-i nimic, poate îmi daţi o carte în timp ce dvs. citiţi; sunt vreo 60 de file». I-am dat la întâmplare o carte pe care nu o citise, deşi era scrisă de un comunist. M-am apucat şi am citit declaraţiile, le-am terminat după vreo 40 de minute şi i-am spus: «Domnule Roman, dvs. nu riscaţi nimic, dar eu risc. Dvs. ieşiţi acum pe uşă şi peste 5 minute intră Securitatea şi mă înşfacă». «Credeţi că e posibil?» «Sigur că e posibil. Oricine poate să-şi bată joc de mine, eu n-am nicio garanţie, sunt cetăţean de rangul doi». «Vă mulţumeşte dacă vă dau în scris o notă?» «Da». Şi atunci scrie aşa: «Cetăţeanul Corneliu Coposu a fost rugat să precizeze anumite realităţi legate de 23 august şi a făcut‑o la somaţia şi pe răspunderea mea»".

Odată luate aceste precauţii, Corneliu Coposu i-a povestit lui Valter Roman întâmplările istorice trăite în urmă cu 23 de ani.

„Roman mi-a zis: «Spuneţi acum totul despre 23 august». Îl întreb: «Sincer?» «Sigur». «Toţi mint cu neruşinare». Spre surprinderea mea, zice: «Exact asta e şi concluzia mea». Pe urmă i-am luat pe rând: erau declaraţiile lui Chivu Stoica, Rangheţ, Apostol, Pârvulescu, Iosif Petre, Magheru, extrase din declaraţiile lui Pătrăşcanu, Agiu; toţi minţeau, atribuindu-şi un rol inexistent. I-am spus lui Valter Roman ce s-a întâmplat efectiv. «Nu zic că oamenii aceştia nu au fost de bună credinţă şi nu voiau şi ei răsturnarea lui Antonescu, dar n-a participat niciunul dintre ei». I-am spus la ce s-a limitat participarea lui Bodnăraş, a lui Pătrăşcanu, i-am dat nişte explicaţii privind arestarea lui Antonescu. Cred că a stat vreun ceas şi jumătate, apoi mi-a mulţumit, mi-a spus că nu va face uz de declaraţii pentru că vrea doar să-şi verifice concluziile lui. «Vreau să-mi verific propriile mele concluzii şi m-am gândit că dvs., care sunteţi de cealaltă parte a baricadei, puteţi să mă ajutaţi să trag concluzii obiective»".

În confesiunile sale din 1995, Corneliu Coposu îi schiţează şi un portret lui Valter Roman. „Era un tip de intelectual care, iniţial, a fost un romantic plin de fanatism şi care, pe urmă, când şi-a dat seama, s-a lecuit de fanatismul comunist. Nu putea să nu-şi dea seama, pentru că nu era dobitoc; doar cretinii şi-au dat seama cu întârziere. Dar a schimbat romantismul ce îl însufleţise în tinereţe şi care l-a îndemnat să meargă voluntar în Spania. A fost un fel de erou al comuniştilor. Acest eroism a fost determinat de fanatism şi de propria convingere. Pe urmă a devenit maleabil şi pregătit pentru orice compromis. Dovadă că a reuşit să rămână în picioare".