Mihai Mocanu: „Cât costă tăcerea voastră? Reformaţi-vă!”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

5 noiembrie 2015. Turno politic sau o schimbare de paradigmă? Sentimentul lipsei de direcţie şi neîncrederea în clasa politică a determinat românii să iasă în stradă, în urma tragediei #Colectiv

În ianuarie 2014, într-un Argument pentru Sinteză, sociologul Vasile Dâncu, scria  despre „iluzia transparenţei şi a falsului consens”, într-o revistă a cărei temă iniţială era „Revoluţia care va veni”, „Cât costă tăcerea ta” mai  titra Sinteza. Era un semnal de alarmă necesar şi important, al cărui ecou nu s-a regăsit în agenda clasei politice.

Au trecut aproape doi ani de la acea scriere şi cred că în aceste zile reci, de durere, câteva clarificări de natură socio-politică nu trebuie ocolite.

Mihai Mocanu, analist al IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie) şi consultant politic al SAFE Comunications, cu o experienţă bogată în consultanţă politică şi coordonare de campanii electorale, a acceptat să-mi răspundă la mai multe întrebări.

Se spune că politica este precum un cer „senin” fără limite, în care gradul de suportabilitate faţă de presiunea populară poate fi mai ridicat decât în orice altă „meserie”. Victor Ponta şi-a dat demisia. Vocea societăţii civile a ajuns să conteze extrem de mult, dacă a schimbat al doilea guvern în trei ani. Până unde va merge această schimbare?

Mihai Mocanu: Este bine că societatea civilă din România s-a resuscitat şi începe să reacţioneze, însă atâta timp când din mijlocul maselor nu se ridică lideri apolitici cu un CV profesional serios, care să fie capabili de mai mult decât scandarea de slogane, prezenţă fizică în pieţele oraşelor şi postări pe reţelele de socializare, consider că societatea civilă încă nu există cu adevărat, că este încă în chinurile facerii şi că probabil vor mai trebui să cadă vreo 3 guverne şi eventual chiar un Preşedinte, pentru ca să se aleagă lideri adevăraţi, care să vorbească singuri şi să fie ascultaţi fără presiunea maselor din spate.

Pentru marile partide politice, PSD şi PNL, 2016 reprezintă un an electoral cu rezonanţă pentru perioada 2016-2020. Cât de pregătite sunt aceste partide pentru competiţia electorală? În schimbul absenţei unor proiecte de ţară pentru 2-3 generaţii, mai au cele două partide  credibilitate ? Vor mai fi votate de electori?

Mihai Mocanu: Aşa cum am mai afirmat şi în alte interviuri, 2016 va fi un an extrem de complicat pentru PSD şi PNL. Ambele partide suferă de o criză de personal şi membri curaţi, credibili, evidenţiaţi în spaţiul public, buni comunicatori şi capabili de construcţia şi implementarea de politici publice pentru cetăţeni. Spre deosebire de PSD, care se pare că prin adoptarea de noi coduri de etică extrem de stricte şi interzicerea în viitoarele liste a tuturor acelora care sunt certaţi cu legea, în PNL există, în continuare, o luptă surdă pentru controlul partidului atât la nivel central, cât şi local în foarte multe judeţe şi localităţi, fapt care, din punctul meu de vedere, îi va dezavantaja foarte mult în campaniile de anul viitor, la fel cum i-ar afecta şi în cazul unor alegeri anticipate organizate acum rapid. Având în vedere, că după cele mai noi sondaje, PNL-ul se află în spatele PSD-ului ca şi opţiune de vot, cred ca singura lor şansă de a câştiga alegerile de anul viitor ar fi să preia puterea să facă guvernul şi să continue politicile începute de guvernul Ponta, care au adus creştere economică reală.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa, Craiova şi Braşov sunt centre economice şi industriale, a căror dezbatere politică produce efecte în judeţele din jur? Cine are prima şansă să câştige aceste oraşe?

Mihai Mocanu: Este prea devreme să vorbim despre cine va câştiga în aceste municipii care, într-adevăr, au rolul de a fi un fel de reper pentru regiunile în care se situează, deoarece încă nici nu se ştiu candidaţii care vor putea să candideze din partea fiecărui partid, de asemenea candidaţii care nu vor apuca să candideze din cauza DNA-ului, însă putem spune cu certitudine că primarii în funcţie pleacă cu prima şansă.

Dintre toate  municipiile enumerate, părerea mea este că bătălia cea mai mare va fi pe Bucureşti, deoarece aici partidele au fost puţin surprinse de problemele cu justiţia ale Primarului Oprescu şi nu cred că se gândeau serios că au vreo şansă în bătălia de anul viitor cu acesta. Teoria este susţinută inclusiv de faptul că pentru numirea interimatului la conducerea primăriei generale şi nici PSD-ul şi nici PNL-ul nu au fost pregătite să-şi asume o guvernare locală până la alegeri şi au preferat să cedeze postul unui necunoscut, reprezentant al unui mic partid de oportunişti, care nici nu merită nominalizat.

În Cluj Napoca, Timişoara şi Craiova, în continuare, Boc, Robu şi Olguţa, dacă vor candida, aşa cum au afirmat public, nu cred să aibă vreo concurenţă serioasă, indiferent din partea oricărui partid ar fi contracandidaţii.

În Iaşi, Constanţa şi Braşov bătălia va fi deschisă întrucât aici se pare că vor fi candidaţi noi de la toate partidele politice, iar vechii edili au probleme serioase cu legea.

„Un arheolog susţine că munţii Carpaţi au fost ridicaţi de daci acum 3000 de ani ca să-i apere de PSD”, scriau cei de la TimesNewRoman  acum câteva zile. Este Transilvania albastră? De ce PSD pierde de zece ani în Transilvania?

Mihai Mocanu: Simpatici cei de la TimesNewRoman, dar eu cred că munţii Carpaţi au fost ridicat de cei din Sud şi Moldova ca să-i apere de ardeleni... Lăsând gluma la o parte, sunt convins că Transilvania şi chiar şi Banatul nu sunt albastre ci multicolore. Diversitatea culorilor este dată de numărul de minorităţi conlocuitoare, care au o populaţie numeroasă şi care sunt extrem de ordonate când e vorba de vot, fapt pentru care reuşesc de cele mai multe ori să obţină mai multe procente în alegeri faţă de câte procente reprezintă demografic.

Un alt motiv pentru care nu are o culoare roşie sau măcar roz este că pur si simplu reprezentanţii PSD-ului nu au fost suficient de convingători şi nu şi-au construit o comunicare adecvată problematicii zonale, iar liderii lor au refuzat în mod constant să viziteze capitalele simbolice ale regiunilor: Cluj Napoca şi Timişoara.

Emil Boc, proaspăt audiat de DNA, a anunţat că va candida la primăria Cluj-Napoca, din partea PNL, în ciuda numeroaselor zvonuri locale, care îl acreditau retras din cursă. Îşi mai doreşte Emil Boc să fie primar al Clujului? Îşi va respecta angajamentul faţă de PNL?

Mihai Mocanu: Deocamdată Emil Boc aşa cum a anunţat va candida din partea PNL-ului şi nu cred că nu-şi doreşte acest lucru, însă întrebarea rămâne dacă Emil Boc va candida lăsat de DNA sau justiţie?, întrucât vedem, că ieri a fost audiat la DNA într-un dosar de corupţie şi nu ştim în ce calitate. Pe viitor, dacă îşi va păstra angajamentul faţă de PNL, vom vedea, mai ales că în perioada următoare este anunţată o vizită a lui Traian Băsescu liderul Mişcării Populare şi de care se ştie că are o relaţie personală cu Emil Boc. Indiferent din partea cărui partid va candida Emil Boc porneşte cu prima şansă.

Revin cu un truism „alegătorii sunt la fel de importanţi ca persoanele care fac campanie”. Politicienii români îşi cunosc electoratul?  Există un indicator care să arate cât de bine un politician îşi cunoaşte electoratul sau, din contră, cât de puţin îl cunoaşte?

Mihai Mocanu: Un indicator public despre cât de bine îşi cunosc politicienii electoratul sau ce anume îşi doreşte acesta de la ei nu există, deşi într-o societate modernă ar trebui să existe şi ar fi determinat de sociologi prin cercetări complexe şi longitudinale. În aceste ultime două zile primim confirmarea cea mai elocventă că politicienii nu ştiu ce-şi doreşte electoratul, când se cere public de către cetăţeni, în pieţele din marile oraşe, pentru prima dată,  o demisie a întregii clase politice.

Din păcate, cetăţenii au dreptate, deoarece în majoritatea cazurilor cei aleşi în funcţii îi uită pe alegători, uită de mandatul pentru care sunt trimişi în funcţie, dar şi mai grav, uită să se consulte cu cei care i-au ales în cazul unor politici publice sau măsuri economice, care le afectează direct viaţa.

Cel mai grav indicator al încrederii în politicieni este că instituţia în care ei îşi exercită mandatul  - , Parlamentul, are o doză de încredere de 15% în sondaje, acest procent păstrându-se în marja de eroare de cel puţin 6-7 ani.

Care sunt diferenţele dintre un politician care vorbeşte cu alegătorii şi un politician care vorbeşte pentru alegători, în 2015?  Puteţi exemplifica cele două paradigme ?

Mihai Mocanu: E foarte simplu, politicienii vorbesc cu alegătorii cam o dată, la 4 ani, la alegeri şi îi conving prin diverse  promisiuni şi cuvinte frumoase, să le acorde votul.

Un politician care vorbeşte pentru alegători, în primul rând, cred că ar trebui să ştie ce-şi doresc aceştia, iar acest lucru îl poate afla, foarte simplu, prin consultări publice sau prin metode sociologice care oferă cifre relevante despre întregul electorat - sondajul de opinie.

În preambulul lansării de politici publice sau măsuri economice, toate partidele politice ar trebui să realizeze în mod constant sondaje de opinie, pentru a determina percepţia publică şi un posibil impact al acestora, la fel cum aceste studii trebuie realizate şi după implementare, pentru a determina relevanţa şi impactul politicilor publice sau a măsurilor economice implementate.

Din păcate, partidele politice şi politicienii nu utilizează prea des astfel de instrumente de  evaluare, invocând, de cele mai multe ori costurile ridicate şi preferă opinia subiectivă a unui număr redus de colegi de partid şi prieteni, care însă s-a dovedit, nu o dată, că e diferită de opiniile marii mase a cetăţenilor. De aici apare şi eşecul clasei politice şi acel procent extrem de mic de încredere în parlament şi politicieni, în general.

Că tot vorbim de încredere, cum calificaţi protestele ultimelor zile? A renăscut mişcarea Uniţi Salvăm? Se cere schimbarea clasei politice cu „oameni noi”, „politicieni noi”. Cine sunt aceşti  politicieni noi?

Mihai Mocanu: Personal, cred că este extrem periculos pentru o societate, în general, ca un număr de 25-30 de mii de protestatari, să poată demită un guvern. Cum la fel de stupid este să învinovăţim un guvern sau un prim-ministru pentru un accident nefericit, cu victime, dintr-un club.

Consider că demisia lui Victor Ponta nu a fost neapărat una forţată de o seară de proteste, ci cred că a fost, mai degrabă, determinată de refuzul lui Gabriel Oprea de a-şi da demisia. De asemenea, cum am mai discutat şi cu alţi consultaţi de PR, momentul a mai fost unul extrem de bun pentru o retragere dintr-o poziţie executivă cu capul sus şi cu o conservare a notorietăţii la un nivel ridicat.

Este regretabil că au murit peste 30 de persoane în acel accident din clubul Colectiv şi că este posibil să mai moară încă multe în zilele următoare, dar nimeni nu condamnă, că zilnic, în România, mor peste 100 de persoane pe drumurile publice, în accidente, datorită infrastructurii rutiere precare, sau că  există peste 7.000 de poduri cărora le-a expirat durata de viaţă, care ar trebui refăcute şi care sunt adevărate bombe cu ceas pentru automobilişti şi pietoni.

Cât costă tăcerea voastră? Reformaţi-vă!

Sunt şi eu de acord că este nevoie de o schimbare radicală a clasei politice, însă nu cred că trebuie făcută sub presiunea străzii. Partidele politice, cel puţin PSD şi PNL, sunt de asemenea conştiente că trebuie să-şi schimbe garda şi au şi început demersuri în acest sens, dar procesul este unul destul de lent, deoarece este foarte greu să-i înlături pe cei care toată viaţa lor au trăit numai din politică şi şmenuri şi care în prezent mai şi conduc o parte din aceste partide. 

Am participat, în calitate de invitat, la multe discuţii cu organizaţii politice, atât ale PSD cât şi ale PNL în multe locuri din ţară, în special la organizaţiile de tineret, tocmai pentru că eu cred că o reformă profundă a clasei politice se poate face numai prin cultivarea valorilor adevărate la tineri. Dezamăgirea mea este să observ în stradă, acum, o parte din acei membrii ai partidelor politice care strigă Jos politicienii!... Păi aceasta  este pură ipocrizie... Ce-i opreşte pe aceşti tineri membrii de partid să-şi reformeze formaţiunea din care fac parte!? Eu cred că aceşti tineri membrii de partid nu aparţin, cu adevărat, acelor partide şi, de fapt, ei doresc doar puterea, în adevăratul ei sens. Ei nu doresc să se supună unor reguli de accedere în funcţii şi examenului electoral, ci doresc să fie direct numiţi, iar pentru acest scop confiscă adevăratul sens al protestelor. 

În urma demisiei premierului Ponta, se vehiculează o serie de nume, de personalităţi, care ar putea fi responsabilizate cu funcţia de prim-ministru: George Marior, Dacian Cioloş, Vasile Dâncu şi cel mai recent nume, Mugur Isărescu... Cine consideraţi că va fi desemnat de către preşedintele Klaus Johannis, ca premier al României?

Mihai Mocanu: Va fi foarte greu să desemneze un prim-ministru sub presiunea străzii şi care să fie şi acceptat de stradă din prima. Toţi cei 4 politicieni sunt profesionişti şi au excelat în domeniile sau funcţiile în care au fost numiţi sau aleşi vreodată însă nici unul nu pare a fi pe profilul dorit de cetăţenii din stradă.

Cred că înţelept pentru Klaus Johannis este să mai amâne puţin propunerea de prim-ministru şi să iniţieze o rundă de consultări inclusiv cu reprezentanţii protestatarilor, altfel se va alege cu o presiune şi mai mare şi poate cu alegeri anticipate care nu sunt utile nimănui cu atât mai puţin PNL-ului.

Personal îi stimez pe toţi cei nominalizaţi până în prezent în primul rând pentru că am avut ocazia să-i cunosc personal şi fiindcă le cunosc CV-ul şi caracterul, însă nu pot să spun cine va fi desemnat, deşi, personal, mi-aş dori să fie Vasile Dâncu, personalitate cu care am avut bucuria să colaborez peste 15 ani, dar pot să vă spun ca sunt sigur că nu va fi desemnat Mugur Isărescu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite