Mic tratat de neoromână

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mutilată cu entuziasm, limba română contemporană se deschide generos către orice formă de calc din limba engleză, violând impenitent chiar şi normele fonetice elementare.

Un inventar ce nu îndrăzneşte să aspire la epuizarea a jumătate din pletora de anomalii începe cu recurentul substantiv locaţie. Sub influenţa lui location, termenul recent intrat în lexicul local rupe brutal orice legătură cu sensul său corect – chirie – şi satisface minţi pretenţioase cărora termenul loc le poate părea desuet sau chiar de prost gust. De aceea, un eveniment şic se desfăşoară neapărat într-o anumită locaţie.

Un alt substantiv strecurat obsesiv (şi incorect) în cele mai grave, dar, paradoxal, şi în cele mai banale şi anoste situaţii este provocare. Sărăcia este o provocare, criza imigranţilor s-a dovedit o provocare, începutul anului şcolar este definit drept o provocare... Iată şi o situaţie surprinzătoare: „Să găseşti o femeie de încredere pentru curăţenie este o adevărată provocare“! Snobismul tâmp al ultimului exemplu pare să-şi fi împărţit gestaţia cu deja exasperantul şi incontinentul o zi bună! Deşi calc cu semnificaţie corectă în limba de recepţie, acestei formule i se pot reproşa reflexul de secretară şi optimismul inoportun, manifestate, deseori, faţă de un străin.

Lista de calcuri cu sens deformat continuă cu substantivul determinare şi adjectivul determinat. Odată ce a încetat să desemneze un element precizat sau stabilit, el se avântă spre culmile inovaţiei, aspirând la orginalul determined. Astfel, un anume artist ne anunţă că este „mai determinat ca niciodată să câştige locul I la Eurovision“, în timp ce o vedetă mărturiseşte că „Băieţii de la ţară sunt mai determinaţi şi ştiu mai clar ce vor decât cei de la oraş!“ Elevii se arată determinaţi, spre bucuria profesorilor, iar determinarea de care a dat dovadă o anumită echipă de fotbal rămâne antologică.

Şi epoca în care expertiză desemna o cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert s-a încheiat iremediabil. Azi, substantivul siluit se pleacă în faţa lui expertise şi, în consecinţă, produce exemple precum: „Ea este o persoană cu expertiză“ şi „Un jurist nu are expertiză în domeniul sănătăţii“.

Un nou cuplu evoluează nonşalant, uneori în registru formal – resort şi facilitate. Frecvent folosiţi în acelaşi context, termenii nu se mai referă la sector sau domeniu de activitate, respectiv la însuşirea a ceea ce este facil. Sub influenţa englezei, ei au ajuns să însemne staţiune, respectiv centru sau instalaţie. De bună seamă, formula staţiune turistică le apare unora drept prăfuită, astfel încât preferă să îşi petreacă vacanţele într-un resort. Cât despre absurdele facilităţi sportive şi facilităţi nucleare, s-ar cuveni a adresa o invitaţie ficţiunii care să-şi imagineze exact realităţile astfel definite.

O politică consistentă reflectă – dincolo de aşteptările generale – ignoranţa vorbitorului de neoromână, convins că stăpâneşte o engleză impecabilă. Dar, cum consistent din română nu este acelaşi lucru cu consistent din engleză, efectul nu poate fi decât rizibil.

Termenul public a fost înlocuit cu mai elegantul audienţă. Un cotidian ne informează că „O rusoaică fără inhibiţii a uluit toată audienţa unui meci de hochei“, iar într-o situaţie diferită, „audienţa a aplaudat frenetic“.

Mai nou, o clasă de yoga nu se referă la încăperea în care au loc aceste exerciţii, ci – engleza oblige – la şedinţa de yoga, iar neologismul de origine franceză melanj s-a văzut detronat de mai zveltul mix, desfăşurat în contexte distincte, de la mixul de alune la mixul de sentimente.

Câteva verbe obligate să-şi exprime sensul sub forma derivată din substantiv – de această dată, însuşi fenomenul este calchiat după engleză – sunt a felia (intrat în română încă din anii ’90) şi mai recentele a lista, a bugeta, a prioritiza şi a eficientiza. Astfel, „capacitatea de a prioritiza“ face, uneori, posibilă alegerea unei „pâini feliate“ în detrimentul altor alimente

Un caz ce străpunge misterele chimiei este adjectivul volatil. Dacă până recent, el însemna [substanţă] care se evaporă cu uşurinţă la temperatura obişnuită, azi, fără a opune rezistenţă, el a primit sensul de instabil sau tensionat, ceea ce face digerabil un exemplu precum „regiune volatilă“.

Iată şi un termen cu virtuţi alpiniste – a escalada. El nu urmează fenomenul clasic al calcului, litera d înlocuind, în varianta românească, t-ul din engleză. Moda căreia i-a dat naştere este copleşitoare şi se anunţă perenă – „Conflictul din Siria escaladează periculos“, „Situaţia escaladează“, „Tensiunea va escalada“... Substantivul conex nu a întârziat în culise, după cum o demonstrează exemplul „o escaladă verbală“.

Este tehnic relativ uşor de imaginat ce alte malformaţii lingvistice vor apărea în curând. O simplă inventariere a unor termeni curenţi ai limbii engleze poate indica următoarele lor avataruri transgeografice. La fel şi dialogul cu unul dintre numeroşii practicanţi ai neoromânei...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite