Mereu intelectualii...

Din cînd în cînd, prin ziare, în studiouri de televiziune şi pe forum-uri se aud bombăneli mai mult sau mai puţin contondente despre ”intelectuali”. Sunt ”elitişti”, nu se ”implică”, se vînd pe bani, funcţii şi privilegii. Pe scurt, sunt vinovaţi de mai toate necazurile ţării. Nu e tocmai limpede ce înţeleg autorii acestui tip de discurs prin cuvîntul „intelectuali”.

Mai întîi, e limpede că membrii guvernului nu sunt socotiţi ”intelectuali”, de vreme ce nu ei sunt răspunzători de falimentul autohton. Nici parlamentarii nu vor fi fiind intelectuali, căci reprezintă o majoritate benefică pentru ţară, votată, nu-i aşa, euforic, de popor. Dar autorii înşişi ai unor articole critice la adresa intelectualilor (domnul profesor Schifirneţ, de pildă, chiar pe blogul Adevărului) par să nu aibă nimic de a face cu această infamantă categorie umană, căci o judecă cumva din afară, de la o competentă şi igienică distanţă. Domnul profesor Schifirneţ are voie să stea abstras, la catedră, şi să-i certe pe intelectuali. Domnia Sa nu trebuie ”să se implice”. Implicarea e treaba ”intelectualilor”. Gazetarii care se războiesc cu ”intelectualii” nu sunt, pesemne, nici ei intelectuali, ci plugari ai cuvîntului, cavaleri imaculaţi ai unei armate care nu are, în arsenalul ei, săgeţile boante ale intelectului şi strategiile egolatre ale ”culturii”. Ce rămîne? Rămîn ”aşa-zişii” intelectuali, politrucii şi tîlharii spiritului, ”băsiştii”, trădătorii de ţară, casapii tinerei generaţii, ”boierii minţii”. Ca să n-o mai lungim, „intelectualii” sunt, în mare, vreo patru-cinci inşi, de genul Patapievici, Liiceanu sau Pleşu, care se ocupă, cît e ziua de lungă, cu matrapazlîcuri monopoliste, cu conspiraţii de gaşcă, cu exportul operelor proprii şi cu achiziţia neobosită a unor averi obscene. Duc ţara de rîpă, în loc să ”elaboreze o teorie propriu-zisă a dezvoltării României” şi să-şi aducă ”aportul” la ”funcţionarea eficientă a statului”.

Avem, carevasăzică, destul de puţini ”intelectuali” şi toţi răi. În aceste condiţii, termenul ”intelectual” a devenit, prin simplă pronunţare, o injurie. Ori eşti „băiat bun”, responsabil şi patriot, ori eşti „intelectual”, prin definiţie culpabil. De condus, ne conduc simpli reprezentanţi ai maselor, fiinţe imaculate şi eficiente, suficient de agile ca să demonteze manevrele diavoleşti ale elitelor ”auto-intitulate” şi mîrşave. Cît despre mase, ele nu sunt decît victimele eterne ale intelectualităţii avide de bani şi de putere.

Poate se vor mai găsi unii care să creadă că atacurile unor politicieni de vîrf la adresa Bruxelles-ului (comparat cu vechea Poartă Otomană) ne creează probleme de credibilitate. Nu: problema, adevărata problemă este ”indiferenţa” intelectualilor faţă de UE. Poate unii mai cred că marii hoţi ai ţării, spoliatorii avuţiei naţionale, milionarii şmecheri de prin partide (de prin toate partidele) şi de prin preajma lor ar fi marii pioni ai corupţiei care ne dezonorează în faţa lumii. Nu: vinovaţi sunt intelectualii perfizi, îmbogăţiţi pe şest, pe bază de articole omagiale…Poate cred unii că a aduce în Parlament foşti, actuali şi viitori penali e de natură să strice imaginea ţării. Ei bine nu: imaginea ţării e deteriorată de mesajele denigratoare trimise în străinătate de intelectuali. Poate se crede că a avea într-un partid (care se numeşte ”liberal” şi care are o nobilă tradiţie istorică) personaje indigerabile (fie că e vorba de primitivi isterici care alternează spontan, în discursul lor, extazul mistic cu pornografia, fie că e vorba de derbedei inepţi, care aduc dinaintea corpului legislativ al ţării documente false) invalidează legitimitatea ”elitei” noastre politice. Nu: de vină pentru tot sunt ”elitiştii”, intelectualii cu fasoane, care nu respectă votul ”milioanelor de români”. Poate se mai găsesc naivi care să creadă că a vorbi prost româneşte, a scuipa pe trotuar, a avea un prim-ministru plagiator şi zglobiu, a trăi din ”aranjamente” pe sub mînă, din descurcăreli de tarabă, sau a căpăta, seară de seară, la televizor, tone de vulgaritate cu rating, de la răfuielile de maidan dintre căpeteniile ţării, la divertismentul de bordel, strică atmosfera şi sufletele. Nu: atmosfera şi sufletele sunt otrăvite de o mînă de intelectuali insalubri care ”nu se implică”. 

Avem, totuşi, o sumedenie de personaje pozitive: mereu victoriosul Dan Voiculescu, în studiourile căruia e înfierată patetic ”vechea securitate”, cu torţionarii ei. Sau Dan Diaconescu, martir volubil al luptei cu ciocoii, persecutat dar iubit. Televiziunile au reuşit, din fericire, să aducă la rampă şi oameni serioşi, ”intelectuali” veritabili, invitaţi mereu să lumineze populaţia: Vadim Tudor, Marinescu-Bideu, dacologi, tracomani, astroloage şi ezoterişti, analişti amari şi băşcălioşi crînceni. Avem resurse. Vom învinge. Intelectualii vor trebui să se înregimenteze sau să fie puşi cu botul pe labe. Ne-am săturat de mofturile lor. De „occidentalo-centrismul” lor. Europenizare? Da, dar nu în sensul că trebuie musai să adoptăm reguli europene. Sarcina intelectualilor e să impună Europei specificul nostru local. Sunt în stare? Dacă nu, să facă bine să lase guvernul să lucreze…