Mediile de informare faţă în faţă cu guvernarea

Uzând de drepturile derivate dintr-o prevedere legislative ce îi îngăduie să numească directorul general al AGERPRES, premierul Victor Ponta a înaintat Comisiilor parlamentare de specialitate propunerea ca acest post să fie ocupat de Alex Giboi, nimeni altul decât şeful Biroului de presă al PSD.

Dincolo de faptul că domnul Giboi nu poate fi decât intim legat de interesele unuia dintre principalele partide ce alcătuiesc alianţa aflată la guvernare, iar asupra politicilor editoriale pe care le va impune noul director respectivei agenţii vor plana de aici încolo mereu suspiciuni de subordonare politică, dincolo de realitatea că PSD nu e cu nimic original prin această decizie, fiindcă PDL a acţionat aidoma desemnând-o în 2010 în Consiliul de Administraţie al TVR pe Ada Meseşan, şefa propriului său birou de presă, e cel puţin bizar actul legislativ ce îi îngăduie şefului Guvernului să procedeze la astfel de numiri.

E ca şi cum AGERPRES ar fi un minister ori o agenţie ale căror rosturi ar fi nu corecta informare a populaţiei, ci punerea în practică a politicilor şi strategiilor guvernamentale.

Din câte se pare, legea care îl îndrituieşte pe premier să îl desemneze pe directorul general al AGERPRES, datează din anul 2001, adică de pe vremea guvernului Năstase. Au trecut de atunci 12 ani, România a cunoscut între timp repetate alternanţe la putere, dar niciun guvern, niciun Parlament nu au modificat-o, făcându-se a nu sesiza caracterul ei profund aberant. Indiciu limpede că fiecare majoritate guvernamentală s-a simţit extrem de confortabil în poziţia de controlor al informaţiei publice. Chiar dacă acest control s-a exercitat asupra unui organ de presă ce şi-a pierdut demult poziţia de prim rang, AGERPRES având azi o cotă de piaţă scăzută şi o credibilitate deloc de invidiat. 

Precedentul

Prevederea legislativă la care am făcut referire mai sus nu face decât să imite legile de organizare şi funcţionare ale SRR şi TVR care, încă din 1994 când au fost adoptate, au pus cele două instituţii de presă sub control parlamentar. Un control ce a permis fiecărei puteri nou instalate ca prin şiretlicul respingerii de către Parlament a Rapoartelor de activitate să înlăture vechile Consilii de Administraţie numite de fosta putere şi să instaleze în fruntea Televiziunii şi Radioului public conduceri agreate.

Fenomenul a dobândit proporţii îngrijorătoare în cazul SRTV. Durata medie de viaţă a Consiliilor de Adminstraţie ale acesteia e în continuă scădere. Alexandru Sassu şi ai săi a rezistat trei ani, Alexandru Lăzescu şi CA-ul condus de el doar doi. E semnificativ că din 1998 când a fost numit pe cale legală primul preşedinte al TVR în persoana regizorului Cristian Hadjiculea, doar domnia sa şi-a putut duce până la capăt mandatul.

 Vara trecută, una dintre priorităţile legislative ale noii majorităţi parlamentare a fost înlăturarea vechii conduceri a TVR, o conducere controlată de PDL şi de preşedintele Traian Băsescu (fostul şef al instituţiei din Calea Dorobanţi intrând în vechiul CA ca urmare a propunerii prezidenţiale), cu una ruşinos obedientă noului guvern.

În fruntea TVR a fost numit un personaj complet nepriceput, incapabil de comunicare deşi are un trecut de ziarist, mai exact de mercenar de presă, recunoscut pentru spinarea sa gelatinoasă şi pentru serviciile făcute USL ca prestator cu gura, că nu degeaba îl cheamă Elwis, la Antenele voiculesciene.

Personaj ce s-a înconjurat de alte personaje profund încatenate politic şi cu un trecut dubios, de la Cristian Zgabercea, cetăţean cu studii neprecizate, dar cunoscut ca apropiat al PSD, ca locotenent al lui Nicuşor Constantinescu şi al lui Radu Mazăre, ca atlet al încheierii unor contracte despre care se spune că ar fi păgubit grav SRTV, ca demolator al instituţiilor de spectacol din Constanţa, la Irina Radu, fostă angajată a Trustului INTACT, controlat de Dan Voiculescu şi care a avut o  trecere meteorică prin ilegalul CA-ul TVR ca reprezentantă a partidului - televizor controlat de acelaşi penal domn Voiculescu.

Între timp, guristul Elwis, ce se dovedeşte a fi Nicolaicicul TVR, a încheiat un contract fabulos cu o cvasi-necunoscută firmă germană pe nume Prorom, contract neavizat de CA-ul în funcţiune şi căruia se dă chiar zilele acestea să îi confere o aură de legalitate. Rămâne de văzut dacă va fi ajutat în acest demers de comilitonii lui politici din CA-ul Televiziunii publice, de la bătrâna carnasieră Lucia Hossu-Longin la inodorul, dar veşnic supravieţuitorul Cristian Niţulescu.

La Radio, unde lucrurile au decurs întotdeauna mai calm, Consiliul de Administraţie a rămas acelaşi, doar preşedintele-director general a fost înlocuit, în urma demisiei lui Demeter András, o demisie care, prin prisma evoluţiilor ulterioare, atât de ordin personal, ce ţin de cariera fostului şef, devenit între timp şi el consilier al lui Elwis Săftoiu, cât şi prin solicitarea noului PDG, Ovidiu Miculescu, de a se reduce alocaţia bugetară a SRR (solicitare în contradicţie exact cu cauza prin care şi-a motivat gestul domnul Demeter) mi se pare a fi fost una cu cântec.

Dincolo de persoane

Până la urmă nu aceste persoane paraşutate în fruntea AGERPRES, TVR sau SRTV, în majoritate lipsite de anvergură culturală, morală ori profesională, contează. Ele vin şi pleacă asemenea Maurului ce şi-a făcut datoria. Vin şi pleacă cu conturile îngroşate, răsplătite fiind pentru munca murdară pe care au făcut-o. Nimeni nu le mai cere socoteală pentru managementul lor defectuos şi păgubitor.

Contează faptul că prin legi anume prost făcute, oamenii politici controlează media publică. Importă că în votul acestor politicieni stau viitorul şi independenţa unor organisme ce ar trebui să se individualizeze prin echidistanţă şi independenţă. Contează că legile româneşti le îngăduie oamenilor politici să fie deopotrivă jucători şi arbitri.

Statutul fostelor organisme de presă de stat, de la agenţii la medii electronice, a reprezentat în mai toate ţările vechiului lagăr comunist o problemă generatoare de crize. Bunăoară, la începutul anilor 2000 o astfel de criză, izbucnită la Televiziunea cehă, a dus nu doar la schimbarea conducerii, ci la modificări legislative substanţiale.

După modelul german, forurile directoare ale respectivei Televiziuni nu au mai fost numite de Parlament, ci la propunerea unor foruri apolitice, organisme profesionale, civice sau religioase.

România face şi la acest capitol din nou notă discordantă. În pofida declaraţiilor răsunătoare, venite atât dinspre preşedintele Traian Băsescu cât şi dinspre primul ministru Victor Ponta, nimeni nu e dispus să scoată respectivele instituţii de sub control politic. Nimeni nu e dornic să le redea credibilitatea.

În cazul TVR, se pare că se are în vedere nu doar decredibilizarea, ci şi falimentarea instituţiei, adică înlăturarea ei completă de pe piaţa media. Elwis Săftoiu caută binecuvântări publice pentru deciziile sale subordonate acestei misiuni nu doar de la comandanţii lui politici, ci şi de la persoane din fruntea EBU, manipulate prin informaţii mincinoase şi aduse pe postul naţional în emisiuni moderate la comandă de un anume Mihai Rădulescu, cunoscut şi verificat pentru obedienţa lui necondiţionată şi care, într-o recentă şi nemăsurat de penibilă ediţie a emisiunii Prim-plan, le-a pus celor de la EBU ca şi şefului său întrebări de la o poştă pe placul acestuia.

Rămâne de văzut până când politicul va face legea la AGERPRES, la Radio şi la Televiziune. În cazul acesteia din urmă ne putem întreba şi dacă va mai avea unde să o facă.