În perioada de „glorie interbelică”, cînd lichidarea evreilor devenise o obişnuinţă, prin Basarabia începuse să circule o poveste suspectă. 

Spre finele anilor ’30 violenţa îndreptată împotriva evreilor, ţiganilor, sectanţilor şi a altor grupuri marginale atinsese cote foarte ridicate: omoruri, jafuri, deportări, ghetouri. Victimele nu prea aveau mecanisme de protecţie împotriva majoritarilor. Evreii au avut iniţial diverse organizaţii care încercau să construiască mecanisme de protecţie, dar au funcţionat ineficient. De exemplu: erau acele faimoase cluburi sportive Maccabi care, pe lîngă sport, mai pregăteau şi adevăraţi bătăuşi profesionişti ca reacţie la pogromurile din regiune (voi povesti pe îndelete despre ele într-o carte). Însă forţele erau inegale pînă şi în oraşele unde ei aveau o populaţie semnificativă.

Însă evreii mai aveau un atu foarte bun în Basarabia: medicii. Breasla medicilor în Basarabia interbelică era dominată în mare parte de medicii evrei. Vorbim de tîrgurile mici şi oraşele mai mari. Iar pe vremea aceea oamenii se mai îmbolnăveau. Se mai îmbolnăveau chiar şi antisemiţii feroce. Se mai îmbolnăveau pînă şi legionarii. Şi trebuiau să apeleze la medici care de multe ori erau evrei. Ups. Atunci apărea întrebarea ascunsă care declanşa o adevărată teamă interioară: dacă noi omărâm evrei, ei ce vor face atunci cînd vor avea ocazia să se răzbune? Oare medicul evreu ce pastilă îmi va da, ce leac îmi va prescrie, ştiind că eu am jefuit şi omorît oamenii dragi lui?

În acea perioadă s-a născut o mare teamă în rîndul „băştinaşilor verzi”, o adevărată fobie, care a produs un mit: răzbunarea medicilor evrei. Mitul a funcţionat mult pînă şi în anii sovietici: ideea că medicii evrei îşi lichidau cu bună ştiinţă pacienţii antisemiţi şi legionari din perioada interbelică.

Din ce am citit şi discutat cu medici evrei şi basarabeni cred că e doar un mit născut din resentimentul şi fobia călăului în faţa victimei care poate răsturna raportul de putere. E o temă de meditat.

Revenind la actualitate. Mă întreb: oare de ce politicienii noştri nu se lecuiesc în ţară? Oare nu funcţionează şi la ei undeva în subconştient teama de revanşa şi răzbunarea medicului „evreu” autohton? Şi au toate motivele: cînd timp de 25 de ani razi o breaslă întreagă care este fundamentală pentru comunitatea în care trăieşti, atunci trebuie să te temi: oricum medicul „evreu” autohton se va răzbuna. Fie şi prin faptul că-şi va lua valiza şi va pleca în „ţara făgăduinţei”.