Măsurarea zilnică a temperaturii angajaţilor intră sub incidenţa GDPR. Cum au procedat firmele din Europa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Monitorizarea temperaturii angajaţilor trebuie să respecte rigorile legislaţiei europene Imagine: Adevărul
Monitorizarea temperaturii angajaţilor trebuie să respecte rigorile legislaţiei europene Imagine: Adevărul

Măsurarea temperaturii angajaţilor în fiecare zi în care se prezintă la muncă, chestionarea lor cu privire la locurile din care vin sau prelucrerea excesivă a datelor personale intră sun incidenţa GDPR (General Data Protection Regulation), iar angajatorii ar trebui să verifice mai întâi dacă au obligaţia legală de a lua astfel de măsuri.

Ideea de a măsura periodic temperatura angajaţilor, în următoarea perioadă, odată cu reluarea activităţilor la locul de muncă, este insistent vehiculată în spaţiul public, iar autorităţile au inclus-o recent printre recomandările făcute pe perioada stării de alertă. Totuşi, nu trebuie neglijat aspectul prelucrării unor date personale sensibile (datele medicale) şi faptul că putem intra lejer într-o zonă excesivă de prelucrare, potrivit unei analize publicate de Avocat.net

Ministerul Afacerilor Interne a făcut o serie de propuneri pentru perioada stării de alertă şi printre acestea se regăseşte şi ideea de verificare a temperaturii - termometrizare - (care nu trebuie să depăşească 37 de grade Celsius, la intrarea în incintă), valabilă atât pentru autorităţi, instituţii publice, cât şi firmele private care lucrează cu publicul şi care presupun accesul într-o clădire.

Apoi, Institutul Naţional de Sănătate Publică, într-o serie de recomandări privind desfăşurarea activităţilor, menţiona verificarea temperaturii (care să nu depăşească 37 de grade Celsius) pentru a permite accesul în spaţiile de îngrijire personală (saloanele de înfrumuseţare, de pildă), la accesul în interiorul şcolilor, dar stabilea apoi în sarcina tuturor angajatorilor recomandarea de a lua zilnic temperatura angajaţilor - cei care au peste 37 de grade să nu mai intre în incinta locului de muncă şi să fie trimişi la medicul de familie.

Desigur, aceste recomandări sunt, aşa cum indică şi numele, doar atât la acest moment. Ele nu sunt obligatorii, nu au puterea unei reglementări legislative conţinute de o lege, o ordonanţă ori o hotărâre de Guvern, măcar. Prin urmare, nici unele, nici altele nu obligă firmele să ia nicio măsură.

În proiectul de lege care se află acum în Parlament cu măsurile pentru starea de alertă nu se regăseşte până acum nicio referire la obligaţia de termometrizare la intrarea într-un spaţiu sau altul al angajatorilor.

Dacă o atare reglementare ar apărea însă - obligatoriu printr-o lege sau ordonanţă - atunci optica problemei ar fi schimbată din perspectiva protecţiei datelor personale.

Termometrizarea, prelucrare de date personale sensibile?

Datele personale ce ţin de domeniul medical sunt considerate date sensibile din perspectiva GDPR-ului. A măsura temperatura unei persoane şi a o califica drept normală sau crescută poate însemna prelucrarea unor date personale medicale. Prelucrarea acestor date este una specială în raport cu alte categorii, în viziunea GDPR, care o permite numai în condiţiile în care este impusă prin reglementări concrete (prin legi) de dreptul muncii, de medicina muncii, dacă există consimţământ expres, ori, de pildă, în contextul asigurării sănătăţii publice.

Chiar lunile trecute, Comitetul European pentru Protecţia Datelor emitea un ghid pentru angajatori în privinţa prelucrării unor date ce ţin de sănătarea angajaţilor. 

Esenţialmente, angajatorul, în virtutea obligaţiei pe care o are de a asigura sănătatea în muncă a salariaţilor, ar putea avea tentaţia să prelucreze în mod activ datele angajaţilor (referitor la locurile de unde vin, solicitarea de date medicale etc.), însă acest lucru ar fi foarte greu de justificat din perspectiva GDPR. Ideal, de fiecare dată când încearcă să ia o măsură activă de prelucrare a datelor, angajatorul trebuie să verifice dacă are vreo obligaţie legală să acţioneze astfel - la acest moment, nu are una care să îi permită termometrizarea sau care să îl oblige expres să o facă.

Pentru temeiurile ce ţin de medicina muncii şi de sănătatea publică, ar fi necesar ca cel care verifică temperatura angajaţilor să fie un specialist din domeniul medical. Consimţământul expres al salariatului nu ar merge aici din cauza inegalităţii poziţiei angajatului cu cea a angajatorului - practic, acesta din urmă e pe o poziţie superioară şi are capacitatea de a impune forţat anumite chestiuni salariatului, aflat pe o poziţie inferioară, prin urmare, consimţământul nu este dat liber, ci este prezumat viciat.

Temperatura normală a corpului este stabilită în domeniul medical la 37 de grade Celsius. Totuşi, temperatura uşor ridicată nu înseamnă automat că persoana respectivă are febră, ci şi o infecţie în organism sau alţi factori interni, de pildă, ca să nu mai vorbim despre factorii externi care pot cauza uşoare creşteri ale acestei valori.

Stabilirea unei obligaţii legale vs. recomandarea

Dacă măsura termometrizării nu va fi conţinută ca obligaţie de o lege sau de o ordonanţă, va fi destul de greu pentru angajatori să motiveze o astfel de procedură şi să respecte în acelaşi timp legislaţia de protecţia datelor personale, e de părere Adriana Radu, specialist în domeniu, avocat partner la Radu | Opris SPARL:

  • „Dacă în lege vom avea doar o recomandare de măsurare a temperaturii, practic, angajatorilor le va fi foarte dificil să organizeze acest proces de măsurare a temperaturii cu respectarea legislaţiei privind proţectia datelor cu caracter personal. Din punctul meu de vedere, dacă temparatura măsurata nu se înregistrează, nu ar trebui să avem de-a face cu o prelucrare de date. Părerile însă sunt împărţite şi sunt autorităti de supraveghere din UE care nu par a fi de acord cu această interpretare şi nici cu măsurarea generalizată a temperaturii angajatilor.
  • Dacă însă vom avea în lege o obligaţie concretă, lucrurile vor fi ceva mai simple, nu însă în mod semnificativ mai simple. Va fi important şi cum va fi formulată respectiva obligatie. În ansamblu însa, în primul rând, angajatorii vor trebui să respecte principiul minimizării datelor, adica să colecteze cât mai puţine date posibil pentru atingerea scopului. Asta ar putea să înseamne, spre exemplu, că se pot înregistra intr-un sistem de evidenţă doar temperaturile ridicate (ex: peste 37 de grade), dacă se poate dovedi necesitatea unei astfel de înregistrari. 
  • De asemenea, modul de măsurare ar trebui să asigure confidenţialitatea datelor. Adică, nu ar trebui ca angajaţii să poată vedea între ei temperatura indicată de termometru. Va trebui stabilită şi o procedură specifică de gestionare a salariaţilor cu febră, respectiv a salariatilor confirmaţi cu COVID-19.
  • În ansamblu, detaliile implementarii unei astfel de măsuri vor fi esenţiale pentru a stabili implicaţiile şi legalitatea ei”.

Practic, chiar şi dacă vom avea o obligaţie legală cu privire la termometrizare, angajatorii tot vor trebui să aibă grijă la implementarea acesteia.

Cum s-a procedat în alte state ale Uniunii Europene

Autoritatea de protecţia datelor din Franţa (CNIL) consideră că simpla activitate de luare a temperaturii, fără ca ea să fie înregistrată undeva, nu pune o problemă din perspectiva protecţiei datelor personale. O problemă ar fi cu instrumentele mai complexe de captare a temperaturii corporale, precum sunt camerele tehnice. În rest, consideră CNIL, dacă angajatorul notează temperatura acestora în anumite documente sau păstrează evidenţe cu astfel de date, atunci avem de-a face cu o prelucrare de date şi, prin urmare, apar problemele de care spuneam mai sus.

Totodată, autoritatea aminteşte că Înaltul Consiliu privind Sănătatea Publică din Franţa NU a recomandat încercarea despistării COVID-19 prin luarea temperaturii, din moment ce sunt purtători ai virusului care nu prezintă simptome de febră. Prin urmare, termometrizarea nu s-ar justifica neapărat în scopul de a depisata COVID-19, iar acest argument ar putea fi luat în calcul pentru a nu o implementa la nivelul firmei.

CNIL subliniază însă că aspectele medicale ale salariaţilor ar trebui să rămână în apanajul celor care se ocupă de medicina muncii la o firmă, care, oricum, colectează informaţiile medicale ale angajaţilor în modul şi în măsura stabilite prin legislaţie.

Similar francezilor, şi autoritatea din Belgia consideră că simpla operaţiune de a lua temperatura unei persoane nu constituie o prelucrare de date personale dacă nu este înregistrată undeva şi coroborată astfel şi cu alte date personale (cel mai grav - cu alte date medicale ale salariatului).

Sunt şi state însă unde măsurarea temperaturii a fost impusă sau recomandată prin acte normative, prin urmare, angajatorii au posibilitatea să prelucreze astfel de date în condiţiile prefigurate la nivel legislativ - de pildă, în Cehia sau Malta. Şi în Grecia măsura termometrizării celor care intră într-un spaţiu al companiei este permisă, la fel şi în Letonia.

În Ungaria, autoritatea de protecţia datelor le-a interzis angajatorilor să culeagă informaţii cu privire la istoricul medical al angajaţilor pentru a depista care ar putea fi serios afectat de infectarea cu COVID-19 şi a interzis, de asemenea, termometrizarea periodică a angajaţilor.

Şi în Finlanda a fost stabilită o restricţie similară - nicio operaţiune de termometrizare nu e permisă, fie că vizează angajaţi, fie terţi care intră în incinta companiei.

Luxemburg, de asemenea, consideră că simpla luare a temperaturii este o prelucrare de date şi, prin urmare, este interzisă angajatorilor.

Olanda interzice termometrizarea sau încercarea de a depista virusul la angajaţi - doar responsabilul de medicina muncii poate să facă teste privind sănătatea generală a angajaţilor sau angajaţii înşişi pot să ceară să fie supuşi unor astfel de teste de depistare a COVID-19.

În Italia, ţară puternic afectată de epidemie, autoritatea le-a interzis angajatorilor să colecteze date personale ale angajaţilor din zona medicală - doar în sectoarele de activitate cu riscuri ridicate angajatorul are posibilitatea să desemneze pe cineva în interiorul companiei (un expert din zona medicală însă, nu oricare angajat) care să verifice periodic starea generală de sănătate a angajaţilor.

Alte state au optat pentru a permite termometrizarea în anumite sectoare de activitate (medical, de pildă, sau pentru cei care fac curierat). Dar important de reţinut e că în mai multe state europene există deja reglementări care impun implicit sau explicit măsuri de acest gen. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite