Mărturii din linia întâi: „Mi-e frică să nu mor singur”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Medici aflaţi în spitalele unde sunt trataţi pacienţi cu COVID-19 Foto: Arhivă
Medici aflaţi în spitalele unde sunt trataţi pacienţi cu COVID-19 Foto: Arhivă

Medicii care îngrijesc pacienţi în stare gravă cu COVID-19 au povestit cum au perceput ultimii doi ani şi ce i-a impresionat în perioada pandemiei.

Dr. Fiorella Mitoiu, medic-şef la UPU Sf. Pantelimon Bucureşti – „Momente impresionate au fost multe… locul de muncă ne supune des unor astfel de momente, Unitatea de Primiri Urgenţe este scena unor adevărate drame, când tineri care aveau viaţa în faţă îşi găsesc sfârşitul pe un brancard de spital, iar tu trebuie să fii cel ce anunţă părinţii, unde persoane în vârstă îşi iau la revedere de la jumătatea cu care şi-au împărţit viaţa. Iar în 2021, în condiţiile de pandemie, să fii nevoit să anunţi familia de decesul unui pacient pe care nu mai ajunge nici măcar să îl vadă, este înfiorător. 

Îmi aduc aminte că am avut un tânăr, 42 ani, dependent de ventilator, căruia îi era frică de moarte, atât de frică încât, plângând, m-a implorat să mai stau puţin cu el, măcar puţin, să nu plec, pentru că ştie că va muri şi îi e frică să nu moară singur, şi-l ţineam de mâini, şi încercam să-l liniştesc, am stat aşa vreo 20 de minute, apoi am lăsat un student voluntar să îi fie alături… În cursul nopţii a ajuns intubat şi două zile mai târziu i-am anunţat mama că a pierdut lupta cu moartea”. 

Dr. Cristian Oancea, medic primar pneumolog şi manager al Spitalului „Victor Babeş” din Timişoara – „2020 a fost pentru noi un an al fricii. Frica de a nu şti cu ce ne confruntăm şi dacă tratamentele pe care le aplicăm ne vor ajuta să salvăm pacienţii infectaţi. Frica de faptul că şi noi înşine ne putem infecta. Teama că poate nu mai ajungem să ne vedem familiile. Dar suportul comunităţii a fost de un real ajutor ca să depăşim aceste momente şi să rămânem «pe metereze». 2021 a început cu speranţa vaccinării – o speranţă care s-a stins treptat şi a lăsat loc deznădejdii şi luptelor de data asta cu acele fake-news-uri şi cu antivaxerii şi coronascepticii, luptelor ca să ducem mesajele medicale în toate mediile şi comunităţile – să combatem ştirile false aducătoare de moarte. Cred că cel mai slab punct al anului 2021 a fost scăderea ratei de vaccinare. Lipsa de încredere în sistemul sanitar şi în medicii specialişti a reprezentat un punct vulnerabil. De la 2021 am învăţat că lupta se duce cu fiecare dintre noi. Să ne vaccinăm, să respectăm măsurile sanitare, să rămânem sănătoşi. Să avem încredere unii în alţii ca să depăşim cu bine acest moment de negură din viaţa noastră, a tuturor.

Dr. Radu Ţincu, medic de ATI Toxicologie la Spitalul Floreasca din Capitală – „M-a impresionat întâlnirea pe care am avut-o cu o fostă pacientă bolnavă de COVID-19 care a stat în terapie intensivă 32 de zile şi, ulterior, la două luni după externare, m-am întâlnit cu ea într-un magazin şi mi-a mulţumit mie şi întregului personal medical din spital pentru că i-am oferit posibilitatea ca în această toamnă să se bucure şi să fie sănătoasă”. 

Dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Capitală – „Sunt multe momente care nu cred că pot fi uitate în aceşti doi ani, dar cel mai recent şi cel mai dramatic mi s-a părut pericolul sau riscul de a rămâne fără oxigen la pacienţii care erau infectaţi cu SARS-CoV-2. A fost o emoţie pentru mine extrem de dură, extrem de intensă, este bine că s-a terminat cu bine, dar nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş mai fi avut oxigen pentru 200 de suflete. Atât în valul din primăvară, dar poate mai mult în al doilea val, sentimentul cel mai profund pe care l-am întâlnit a fost deznădejdea. După care a fost speranţă, în celelalte luni a fost cuvântul «speranţă»”.

Dr. Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof.dr. Matei Balş” – „Sunt foarte multe momente impresionante, momentul de care îmi aduc aminte cel mai mult este legat de o familie, soţ, soţie, oameni în vârstă de peste 70 de ani, cu o poveste extraordinară de viaţă, un cuplu bine sudat şi care erau de peste 40 de ani împreună, amândoi s-au internat cu SARS-CoV-2, amândoi aveau forme peste medie, chiar forme severe. Din păcate, pentru doamna lucrurile au evoluat către varianta critică, şi îmi aduc aminte că erau în saloane diferite, pentru că la noi doamnele stau într-o parte, bărbaţii, separat, dar erau pe acelaşi culoar, şi soţul nu putea să ajungă să o vadă pe doamna, care era din păcate într-o stare foarte proastă. Şi atunci mi-am dorit să fac acest gest, l-am luat eu personal cu căruţul, şi, atenţie, domnul avea un mic necesar de oxigen, foarte puţin, şi atunci a trebuit să acţionez repede în aşa fel încât să ajungă să o vadă pe doamna. Şi am făcut şi nişte poze pe care le-am trimis familiei, a fost un gest impresionant, ei au vorbit, doamna i-a spus să aibă grijă, au vorbit lucruri frumoase. Şi a doua zi, din păcate, doamna s-a prăpădit. Dânsul a plecat acasă, s-a vindecat”.   

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite