Cel mai scăzut procent din ultimele trei sferturi de veac ale României – azi, nu-i aşa, în sfârşit europeană – ca şi când atunci, când eradicasem analfabetismul şi eram a cincea ţară europeană la capitolul traduceri din literatura universală nu eram europeni.

Situaţia, însă, nu pare să impresioneze clasa noastră politică sufocată de orgoliul separatist al liderilor celor peste 70% de procente ale partidelor politice aflate la guvernare.

Ce este bine, este faptul că, la noi, nici un membru al clasei politice nu este eurosceptic – clasa noastră politică se simte bine şi liniştită şi cu acest electorat de 40% analfabet, nu-i aşa; se guvernează uşor şi cu 40% din alegători analfabeţi. Nici un membru al clasei noastre politice nu e nici eurosceptic, nici nostalgic.

Nostalgic nu poţi fi dacă n-ai făcut mai nimic în viaţă pentru ţara ta – mă refer, evident, la politicieni: n-ai de ce şi după ce să suferi de dor. Culmea liniştei o constituie, apoi, faptul că această clasă politică nu are nici coşmaruri! Nu are aşadar nici coşmarul analfabetismului aflat într-un spor îngrijorător în ultimul sfert de veac.

Să fim nostalgici pentru că am prăduit o întreagă industrie naţională, transformând-o chiar noi într-un morman de fiare vechi vândute pe rupte la toţi chilipirgii europeni în avantajul clasei politice care a prins repede gustul înavuţirii cu orice preţ şi al corupţiei generalizate când ai toate şansele corupţiei libere şi posibil de practicat la vedere?! Nu putem fi!

Dar nici europenii, cu statisticile lor care ne aduc la cunoştinţă că suntem ţara cu 40% din populaţie analfabetă, nu par foarte îngrijoraţi. E mai uşor să exploatezi o mână de lucru analfabetă la treburile unei economii europene care are încă multă nevoie de asemenea analfabeţi ce nu presupun o remuneraţie cine ştie ce; ba se mulţumesc cu puţin.

Eu, de pildă, recunosc că sunt nostalgicul unui segment din istoria învăţământului nostru postbelic, când cu energie şi cu elan paşoptiste, învăţători şi educatori şi profesori şi preoţi cu har cutreierau Oltenia de sub Munte şi se chinuiau să alfabetizeze o populaţie abia ieşită dintr-un război pustiitor şi înapoiată. Şi s-a reuşit, în plină ,,Siberie’’ culturală, nu-i aşa, alfabetizarea, eradicarea analfabafetismului!!

Nu mai sunt acei învăţători şi educatori şi profesori! Sunt, dar cu 25% din retribuţie tăiată, cu sporurile tăiate, cu indemnizaţiile tăiate şi înconjuraţi agresiv cu lipsa de respect a administraţiei.

Când am auzit noi, ultima oară, de la tribuna Parlamentului, discursul unui deputat sau ministru al ministerului de resort, cutremurând bolţile Aulei Casei Poporului – cu apelul la mobilizarea clasei politice responsabile în favoarea preîntâmpinării acestei drame a sporului procesului de analfabetizare a societăţii întregi?!

Dar am mai auzit, noi, vreun discurs în Parlament despre, să zicem, ,,chestia ţărănească’’, despre morala omului politic, despre răspunderea acestuia faţă de istoria ţării sale?!

Rămânem mereu datori faţă de obligaţiile elementare ale omului politic în faţa istoriei pe care acesta are datoria să o construiască atâta timp cât este la Putere!

Am aflat, mai ieri, alaltăieri, că singurul candidat român la proba de săniuţă a Jocurilor Olimpice de iarnă, de la Soci, n-a putut intra în competiţie fiindcă n-a avut sania de rezervă!!

În aceste zile, bombardamentul informaţional Tv mi-a atras atenţia şi asupra creşterii violenţei în şcoli.

Scade procentul operei de alfabetizare, dar creşte procentul violenţei în şcoală!

Şi noi, politicienii, pertractăm - cum zicea Iuliu Maniu -, şi tot pertractăm despre cum ne împărţim fotoliile ministeriale şi viceprim-ministeriale!

Avem timp de pertractări, n-avem însă o sanie de rezervă, în schimb avem ministru al Tineretului şi Sporturilor, exponent al clasei politice aflate la Putere cu peste 70% din alegători în favoarea acestei Puteri....

N-avem procentul convenit pentru solidarizarea majorităţii mature responsabil.

Stăm bine la ifosele pertractărilor, abia acum, după ce-am ajuns atât de majoritar la Putere! Şi când ar trebui să ne apucăm de treabă!?

Trebuie să recunoaştem, totuşi, că ne ajută mult la pertractări şi analfabetismul politic!

În acord cu analfabetismul societăţii!