Resentimentele unui fost ministru

Marcat probabil de resentimente împotriva reprezentanţilor instituţiilor de cultură după controversatul său mandat de ministru al culturii (2015-2016), poziţie din care a fost remaniat după o serie de iniţiative şi decizii aiuritoare care au avut o contribuţie serioasă la decredibilizarea guvernului Cioloş, Alexandrescu a formulat pe pagina sa oficială de pe o reţea de socializare o serie de acuzaţii îndoielnice şi întrutotul nedemonstrate, adresate, în general, managerilor instituţiilor de cultură din România. Fostul ministru îi acuză pe aceştia, printre altele, că sunt „înscăunaţi politici cu pilele de la partid pe baza unui proiect de management scris de altcineva contra unei sume de bani”, că nu ar fi decât simpli executanţi ai unor „comenzi de cumetrie”, că angajează în instituţii „pilele politice”, organizând „evenimente de ridicare în slăvi a ştabilor zilei”, şi punând spaţiile instituţiilor la dispoziţie „pentru evenimentele partidului şi chiolhanele afinilor”. Aceste acuzaţii vin în contextul dezbaterilor de la Camera Deputaţilor pe marginea unui controversat proiect de lege a managementului instituţiilor de cultură, iniţiat de senatorii Vlad Alexandrescu (USR) şi Lucian Romaşcanu (PSD). Proiectul a primit deja avize negative atât din partea Guvernului, cât şi din partea Comisiei pentru Drepturile Omului a Camerei Deputaţilor.

Atitudine „jignitoare şi nedreaptă”

Atitudinea lui Alexandrescu este considerată „jignitoare şi nedreaptă” de reprezentanţii celor două mari organizaţii reprezentative pentru domeniul muzeal din ţara noastră, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, înfiinţată în 2006, şi Asociaţia Managerilor din Muzee, constituită în 2018, care îl somează public pe fostul ministru să aducă dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale sau, în cazul în care nu este în stare să facă acest lucru, să prezinte scuzele sale publice.

Punctul de vedere” al Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, asumat şi de Asociaţia Managerilor din Muzee, publicat în data de 4 iunie, este semnat de 35 de manageri muzeali, reprezentând cele mai importante instituţii de profil din ţară*. Semnatarii consideră că Alexandrescu le-a adus „grave acuzaţii” şi îi solicită „scuze publice”. Ei critică, de asemenea, faptul că propunerea legislativă înaintată de Alexandrescu a fost făcută fără consultarea nici unui manager cultural, a nici unei personalităţi culturale marcante şi a nici unei asociaţii recunoscute şi autorizate. Cei 35 de semnatari îi „pretind scuze” lui Alexandrescu, cerându-i „să vină cu nume şi dovezi în susţinerea celor declarate”. În caz contrar, afirmaţiile sale vor fi considerate „o gravă ofensă la adresa celor care conduc instituţii de cultură. O ofensă care frizează calomnia”.

Scrisoarea deschisă” a Asociaţiei Managerilor din Muzee, semnată de preşedinta organizaţiei, Ramona Maria Mocanu, şi asumată de membrii acesteia, făcută publică în data de 5 iunie, consideră intervenţia lui Alexandrescu ca fiind „jignitoare şi nedreaptă” şi îi cere imperativ acestuia să îşi reconsidere „opinia cu privire la managerii de muzee” şi să îşi probeze „aserţiunea publică legată de incompetenţa şi nivelul de corupţie la nivelul conducerii muzeelor din România”.

La rândul său, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, Ciprian Ştefan, declară astăzi, 8 iunie, pe pagina sa de socializare: „Din păcate, după unii, care nu au demonstrat mare lucru, marea problemă din România este managerul instituţiei. Mandate limitate, corupţie, apartenenţă politică etc. De 30 de ani nu s-a investit mai nimic în ceea ce înseamnă infrastructură, nu sunt instrumente financiare suficiente ca să dezvolţi o instituţie, dar sunt atâtea exemple pozitive care demonstrează că există profesionalism în managementul de cultură şi că e normal să existe un dialog constructiv. Mă consider extrem de jignit de postarea domnului Alexandrescu Vlad! Despre reforma din cultură? De acord!”

Ciprian Ştefan este managerul Complexului Muzeal Naţional ASTRA Sibiu, muzeu distins, în anul 2019 cu marele premiu European Museum Academy/Luigi Micheletti, cea mai înaltă distincţie internaţională obţinută de un muzeu din România.

Cu toate că documentele au fost făcute publice mai multe zile, senatorul Vlad Alexandrescu nu a oferit încă un răspuns. 

Limitarea intruziunilor politicului: realitate sau cacealma?

Declarativ, proiectul Alexandrescu-Romaşcanu îşi propune să limiteze intruziunile politicului în instituţiile de cultură. Acesta este, de altfel, şi elementul cu adevărat pozitiv adus în dezbatere publică prin acest proiect: constatarea că infecţia politică are, între-adevăr, o influenţă devastatoare asupra instituţiilor de cultură şi că eliminarea acesteia ar trebui să reprezinte o prioritate pentru guvernanţi şi legiuitori. În realitate, însă, prevederile proiectului de lege, care lărgesc în mod excesiv aria potenţialelor candidaturi către domenii aflate cu mult în afara domeniului de specialitate al instituţiilor culturale, nu fac decât să înlăture puţinele bariere rămase în calea invadării instituţiilor de cultură, la nivel managerial, de către reprezentanţi ai mediului politic. Alte aspecte pozitive ale proiectului, legate, bunăoară, de funcţionarea şi precizarea competenţelor comisiilor de examinare, nu sunt încă suficient de bine conturate. 

Dacă ar fi dorit cu adevărat să elimine influenţa nefastă a politicului din instituţiile de cultură, proiectul ar fi trebuit să propună cel puţin suspendarea managerilor instituţiilor publice de cultură din partidele politice din care eventual fac parte, pe durata mandatului acestora. Această condiţie, existentă deja în cazul multor categorii profesionale din România, ar fi putut oferi acestui demers un conţinut mai credibil în raport cu principiile enunţate de iniţiatorii săi. În acelaşi timp, dacă politicul este într-adevăr sursa tuturor relelor pentru instituţiile publice de cultură şi, în general, pentru societatea românească – iar calitatea de politicieni versaţi a iniţiatorilor proiectului ne poate face să credem că aceştia se exprimă în cunoştinţă de cauză – soluţia cea mai potrivită pentru asanarea socială generală ar trebui să fie, în realitate, limitarea mandatelor tuturor politicienilor, la toate nivelurile, urmând exemplul Preşedintelui României. Dacă parlamentarii şi aleşii judeţeni sau locali nu ar putea exercita mai mult de două mandate în cadrul unei instituţii sau autorităţi publice, însănătoşirea societăţii româneşti ar fi, cu siguranţă, mai rapidă şi mai eficientă, ea răsfrângându-se într-o manieră adecvată şi asupra instituţiilor de cultură.  

O cabală dâmboviţeană?

În realitate, însă, interesul iniţiatorilor proiectului faţă de reformarea şi depolitizarea instituţiilor de cultură pare destul de îndoielnic. El nu este enunţat decât declarativ, neavând însă suport în conţinutul propunerii legislative. Proiectul Alexandrescu-Romaşcanu pare să îşi aibă, de fapt, originea într-o obscură cabală dâmboviţeană cu un obiectiv limitat şi concret: înlăturarea neîntârziată de la conducerea Naţionalului bucureştean a highlander-ului Ion Caramitru, care conduce această instituţie, cu performanţe notabile, din anul 2005. Din cauza acestei preocupări obsesive pentru înlăturarea lui Caramitru, Alexandrescu & compania au propus o lege care, dacă va ajunge să fie aplicată, va afecta în mod negativ toate instituţiile publice de cultură din toate colţurile României, indiferent de categoria, de nivelul şi de subordonarea lor. Aspect care va rămâne, desigur, perfect lipsit de importanţă pentru aceşti Jedi elitişti ai războaielor culturale bucureştene, pentru care România care contează se termină undeva la Otopeni.