Momentele de mari speranţe, de viitor, de pace şi reconciliere prilejuite de alegerile europarlamentare recente, din 26 mai, precum şi de vizita Papei Francisc în România, au ţinut aşa cum se întâmplă mai mereu pe la noi, doar câteva zile. La fel şi speranţele multora, după arestarea lui Liviu Dragnea, că puterea actuală şi ticăloşii din fruntea ţării vor da mai mulţi paşi înapoi, renunţând la obiectivele lor ilegale şi imorale, s-au năruit mult mai repede. Precum şi schimbările mult aşteptate după câştigarea alegerilor de aşa zisa opoziţie.

Aparenţe înşelătoare manifestate pe o naivitate crasă, dar şi pe multă prostie. Cum spunea cineva, în democraţie pentru schimbarea puteri, a politicienilor, pentru combaterea relelor, pentru lupta împotriva corupţiei există instituţii, legi şi oameni, însă pentru combaterea prostiei nu există nimic! Nu există nicăieri în lume, cu atât mai puţin în România, instituţii antiprostie, iar prostia este mult mai nocivă şi are consecinţe mult mai grave decât corupţia.

Zilnic, se întâmplă lucruri extrem de grave în frumoasa noastră patrie:

În timp ce politicienii se ceartă, fac şi desfac înţelegeri, luptă pentru interese proprii sau de grup, fac strategii, pun mâna pe ciolan sau se ţin cu dinţii de scaune, mint continuu poporul, manipulându-l cum doresc, România, „grădina Maicii Domnului“, este măturată de ape. Oameni, femei, copii, adulţi, simpli cetăţeni, animale, case, agoniseli de vieţi, drumuri, şosele, pământuri sunt luate cu totul de puhoaiele necruţătoare aduse de ploile torenţiale din ultimele săptămâni.

Dacă la guvern, la Palatul Victoria, nişte guvernanţi nemernici şi vremelnici au strigat cu emfază că „au scos ţara din noroaie“, în România reală situaţie este tragică. Oameni şi animale nu doar că îşi pierd agoniselile, dar îşi pierd şi vieţile în aceste calamităţi naturale ciclice. Pierderi pe care nici o putere politică de până acum nu a făcut mai nimic să le prevină.

În timp ce Vasilica, prim-ministru, făcea totul la Bruxelles, dând asigurări şi minţind sfruntat că lucrurile se schimbă în România, în ţară mame şi copii, bătrâni erau luaţi de şuvoaie, iar în Parlament penalii îşi dovedeau majoritatea şi puterea.

În timp ce guvernanţii căutau disperaţi să-şi refacă forţele după pierderea alegerilor, opinia publică era îngrozită de crimele şi atrocităţile comise de recidiviştii din libertate. Crima din Banat în care un poliţist a fost împuşcat de un infractor urmărit a scos la iveală situaţia gravă în care se află instituţia care ar trebui să-i apere pe cetăţeni, Poliţia, care nu se poate proteja nici pe ea singură! Stare gravisimă a Poliţiei Române, care se accentuează de zeci de ani, sub orice guvernare politică, dar care abia acum începe să fie scoasă la lumină, ca gunoiul de sub preş, chiar de către angajaţii sin sistem.

Dar adevărul este spus de unii trunchiat sau chiar falsificat! Cine minte şi care-i situaţia adevărată, acum, din Poliţia Română? Referitor la tragicul eveniment de zilele trecute, când un poliţist a fost împuşcat de un infractor urmărit, am văzut /auzit declaraţii ale unor reprezentanţi de seamă ai poliţiştilor, care ridică semne de întrebare:

„Poliţistul nostru de la Urmăriri l-a urmărit un kilometru, a tras mai bine de 36 de focuri“, a spus chestorul Ioan Buda, inspector general al Poliţiei Române!!!

Declaraţia şefului poliţiei te face să te întrebi logic: - câte cartuşe are un încărcător de pistol Carpaţi şi câtă muniţie avea la el poliţistul împuşcat? „Poliţia Română are un deficit de 25. 000 de oameni, din care 20. 000 operativi, este subfinanţată şi nu are dotările necesare pentru intervenţii!“ - a declarat, în mod repetat, Dumitru Coarnă, şeful Sindicatului Poliţiştilor. Declaraţiile omniprezentului sindicalist la televiziuni, de ani buni şef de sindicat, sub mulţi miniştrii, ridică alte semne de întrebări: - De ce număr, inclusiv efective operaţionale are nevoie Poliţia Română, pentru a-şi îndeplini misiunile conform legii? - De ce buget are nevoie Poliţia Română pentru a fi dotată corespunzător şi a-şi putea îndeplini menirea?

În timp ce ministresa Carmen Dan se ţine băţoasă de fotoliul de la Ministerul de Interne, liftul din clădirea Poliţiei Capitalei, în ciuda faptului că „are revizia la zi şi funcţionează normal“, conform afirmaţiilor oficialilor!!!, se prăbuşeşte în gol câţiva metri, punând în pericol viaţa celor care îl foloseau la acel moment.

E clar că declaraţiile şefilor din Poliţia Română sunt nerealiste! Sigur, nu doar lipsa resurselor a adus instituţia poliţienească în situaţia să nu-şi poată proteja nici măcar proprii angajaţi, darmite cetăţenii în slujba cărora ar trebui să fie! Iar Poliţia Română nu este chiar atât de subfinanţată cum se reclamă, ci fondurile actuale nu sunt folosite în mod judicios şi gestionate inteligent, conform destinaţiei banilor primiţi de la buget! Iar competenţa şefilor IGPR, începând de la ministru, chestor şi până la nemuritorul şef de sindicat, se vede de la o poştă! Ca să nu zic de interese! Cum dracu, doar acum angajaţii Poliţiei Române au început să să arate cu degetul mizeria de sub preş când ea este acoperită şi se acumulează de zeci de ani acolo, dar a fost ascunsă cu grijă? Pe timpul generalului „Izmană“ în fruntea Internelor, de exemplu, era mai bine? Probabil, dacă unii poliţişti au primit grade şi funcţii la excepţional, iar acum pe unii, ieşiţi din sistem, îi regăsim în partidul de buzunar al generalilor de mucava!

În timp ce politicienii fac ce doar vor ei mai mult, deficitul bugetar în primele patru lui din 2019, este mai mare decât în întreg anul 2015!

România are în permanenţă nevoie de „minuni“ ca să iasă din marasm, iar minunile trebuie să fie de durată nu doar de trei zile!