Legea care va schimba modul în care sunt protejate femeile de agresiune a trecut de Camera Deputaţilor

Femeile din România ar putea fi mai bine protejate împotriva violenţei domestice şi a hărţuirii sexuale, atât fizice cât şi psihice, potrivit unui tratat internaţional pe această temă. Este vorba de Convenţia de la Istambul privind combaterea violenţei domestice, pe care a semnat-o şi România.

Miercuri, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice, adoptată la Istambul în 2011 şi intrată în vigoare la 1 august 2014. Până pe 12 decembrie, Senatul, care este cameră decizională, va trebui să voteze legea.

Convenţia introduce sancţiuni penale sau juridice nu doar pentru acte de violenţă fizică, ci şi pentru agresiune psihică, molestări psihologice insistente ce violează intimitatea, dar şi pentru căsătorie forţată, mutilarea genitală a femeilor, hărţuire sexuală, avortul forţat şi sterilizarea forţată. În plus, vor fi recunoscute drept infracţiuni, când sunt comise intenţionat, înlesnirea sau complicitatea şi tentativa comiterii unui act de violenţă. În cadrul unei proceduri penale iniţiate, cultura, obiceiul, tradiţia, religia sau onoarea nu vor fi considerate justificări ale acestor acte.

În prezent, în Codul Penal din România, violul se pedepseşte cu 3-10 ani de închisoare, dar în funcţie de circumstanţe pedeapsa poate fi şi mai mare de 10 ani. Spre exemplu, agresorul este pedepsit cu 5-12 dacă victima se află sub ocrotirea sa, dacă este rudă în linie directă, frate sau soră, dacă victima nu a împlinit vârsta consimţământului (16 ani), dacă e vorba de viol în grup, sau dacă fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. Însă, aceste acţiuni penale sunt puse în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Deci, practic, victima trebuie să depună plângere împotriva agresorului.

Deputatul Aurelia Cristea, iniţiatorul propunerii legislative care ratifică Convenţia de la Istambul, a apreciat pentru "Adevărul" că adoptarea acestei legi este un pas firesc, birocratic din punct de vedere al procedurii pe care trebuie sa o respecte ratificarea unui tratat international de catre un stat membru UE. De asemenea, ea spune că momentan nu există un răspuns clar cu privire la ce se modifică exact în Codul Penal. "Cel puţin până nu se încheie consultarile cu sistemul judiciar, poliţie, direcţiile de servicii sociale, toate autorităţile implicate în gestionarea situaţiilor de violenţă domestică şi abuzuri împotriva femeilor, nu avem încă un răspuns clar în privinţa modificărilor din Codul Penal. Consultările au început deja, odată cu semnarea tratatului în iunie anul trecut. În acest moment, la nivelul Departamentului pentru Egalitate de Şanse din Ministerul Muncii s-a format un grup de lucru, împreună cu reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), tocmai pentru armonizarea prevederilor legislative", a spus Aurelia Cristea.

Pe de altă parte, mai atrage atenţia deputatul, unii paşi în acest sens au fost făcuţi deja, prin adoptarea legii egalităţii de şanse iniţiate de Ana Birchall, care a avut la bază exact prevederile acestei Convenţii. Este vorba de reînfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi. "Să nu uităm de modificările legislative intervenite în ordinul de restricţie, adoptarea normelor privind autorizarea serviciilor de asistenţă socială pentru cazurile de violenţă domestică- funcţionarea adăposturilor, a programelor de asistenţă psihologică, alocareaa unor spaţii de locuit pentru o perioadă tranzitorie, etc", a mai spus Cristea.

Cum ar trebui implementată convenţia în România

Bloggerul adevarul.ro Roxana Dumitrache, care a lucrat la Comisia Europeană pe proiecte de egalitate de şanse şi nediscriminare, spune că semnarea Convenţiei de la Istambul reprezintă ieşirea dintr-o formă de autism a României cu privire la dimensiunea şi incidenţa actelor de violenţei împotriva femeilor. Însă, ea atrage atenţia că de la legislaţia de pe hârtie şi până la practica socială e drum lung. Obiceiurile rele, odată înrădăcinate în mentalul colectiv, nu schimbă de pe o zi pe alta. 

"Dincolo de modificarile aduse în Codul Penal, de definirea violenţei împotriva femeilor ca un efect al patriarhatului şi al internalizării greşite a raportului de putere dintre barbaţi şi femei, există o componentă extrem de importantă - prevenţia. E foarte greu sociologic să generezi o schimbare mentalitară atât de puternică, să le explici unor bărbaţi care au crescut în familii în care mamele sau surorile erau supuse la acte de violenta fizică sau psihică, gravitatea acestor gesturi. Când în socializarea primară, a primi o palma, a fi fragilizată verbal prin cuvinte grele, a fi terorizată fac parte dintr-o rutină, la fel ca micul dejun sau făcutul patului, e improbabil ca acea femeie să conştientizeze că e greşit ce trăieşte şi să vadă o alternativă. E viaţa pe care bărbatul-agresor şi femeia-victimă o cunosc", atrage atenţia Roxana Dumitrache.

În plus, în România avem o problemă cu serviciile sociale de care ar trebui să beneficieze victimele, cum ar fi adăposturi speciale unde să se poată refugia de violenţa pe care o suferă în propria casă. "În România nu există suficiente centre de adăpost  pentru victime, multe dintre cele care există deja arată deplorabil, iar trimiterea unei femei acolo pare un act suplimentar de violenţă. Mai mult, în ceea ce priveşte consilierea juridică şi psihologică, trebuie să admit că exista ONG-uri care fac acest lucru admirabil, dar sunt, evident, depăşite de numărul de cazuri. Nemaivorbind de lipsa unor gurpuri de sprijin pentru victimele violurilor, lucru pe care nu l-aş fi ştiut dacă nu exista cazul violului de la Vaslui când, în urma declaraţiilor mele publice, m-am trezit cu reacţii din partea unor femei victime ale violului care nu ştiau  pur şi simplu la cine să apeleze. Mă gândesc chiar la crearea unor astfel de grupuri de sprijin şi la reunirea unor psihologi care pot oferi consiliere pro bono, dar mărturisesc  cu onestitate că nu mi-am imaginat că nu există deja astfel de iniţiative", a mai spus Roxana Dumitrache.