Legea nescrisă a voluntariatului

„Noul proiect de lege reglementează foarte strict această activitate şi nu ştiu câte companii ar fi dispuse să aloce un om care să se ocupe numai de voluntari”

Am fost o studentă care a trăit mereu cu iluzia că o diplomă de licenţă îi va deschide automat porţile celei mai importante agenţii de PR din Bucureşti. Şi evident m-am înşelat. Şi pentru că Legea Voluntariatului tocmai a trecut de Senat, vreau să vă povestesc ce am învăţat eu din această experienţă şi de ce cred că această lege va juca un rol esenţial în destinele multor tineri.

La 22 de ani am plecat din Facultatea de Litere cu un titlu de specialist în comunicare şi cu foarte multe speranţe vis-a-vis de viaţa care mă aştepta după terminarea facultăţii. Îmi dorisem dintotdeauna să câştig banii mei şi avusesem joburi sezoniere toată facultatea. Nu mă gândisem nicio clipă să încep să profesez în domeniul în care mă specializam, relaţii publice, pentru că mă gândeam că voi găsi, cu siguranţă, un job bun după terminarea facultăţii.

La nici o lună m-am lovit de prima uşă închisă, iar în următorul an nu am reuşit să trec pragul niciunei agenţii de PR din Bucureşti. Îmi aduc aminte că era vară şi că erau peste 30 de grade celsius afară, iar eu mi-am rezervat o săptămână ca să merg personal în toate agenţiile şi să încerc să vorbesc direct cu oamenii de acolo în speranţa că aşa voi putea obţine un job.

Nu ne interesează unde ai făcut voluntariat, ci unde ai lucrat

În acel moment, mă recomanda în domeniul relaţiilor publice un an de voluntariat ca Director de Relaţii Publice al unui ONG. Marea mea surpriză a fost să constat că acel an de voluntariat nu avea să îmi folosească la nimic deşi învăţasem foarte bine să organizez evenimente şi obţinusem chiar câteva sponsorizări importante pentru ONG-ul respectiv. Dacă nu puteam să dovedesc faptul că am fost angajată cu carte de muncă în domeniu, practic experienţa mea era inexistentă. Aşa că a mai fost nevoie de încă un an în care să fac internship-uri în domeniu pentru ca, mai apoi, să îmi pot găsi un loc de muncă.

Întâmplător, am fost chiar la lansarea Legii Voluntariatului, în sesiunea trecută, şi încă de la început mi s-a părut un proiect de care noi tinerii chiar avem nevoie. Ceea ce mă îngrijorează sunt instituţiile care ar putea oferi şansa tinerilor să facă voluntariat. Noul proiect de lege reglementează foarte strict această activitate şi nu ştiu câte companii ar fi dispuse să aloce un om care să se ocupe numai de voluntari şi să elibereze evaluările pe care le presupune această lege.

Am fost obişnuiţi până acum să tratăm activitatea de voluntariat destul de superficial atât de partea celor care beneficiază de ea cât şi de partea celor care o performează.

Oamenii, cheia succesului

Pentru că între timp am reuşit să creez propriul business, culmea, chiar o agenţie de PR, nişată pe proiecte de responsabilitate socială, m-am gândit încă de la început că factorul uman este cel are îmi va aduce succesul. Astfel am iniţiat un program de internship în parteneriat cu Universitatea din Bucureşti pentru ca din ce în ce mai mulţi copii specializaţi în Ştiinţele Comunicării să ia contact cu domeniul nostru de activitate, să afle cum se pune în practică teoria din facultate şi să constate, timp de trei luni, dacă sunt sau nu făcuţi pentru această meserie.

Până acum am reuşit să mă ocup personal de 6 copii şi sunt mândră de rezultatele lor şi de faptul că sunt atât de preocupaţi de viitorul lor.  Ca Asistent Universitar, în cadrul SNSPA, îmi sfătuiesc de asemenea toţi studenţii să participe la cât mai multe internship-uri şi acţiuni de voluntariat astfel încât, după ce termină facultatea, să ştie, în primul rând, ce vor de la ei şi de la viaţă şi, în al doilea rând, să fie pregătiţi pentru a-şi asuma responsabilitatea de a avea un loc de muncă.

Personal urmăresc cu interes parcursul acestui act normativ în Parlament şi aştept cu nerăbdare ziua în care România va avea şi o lege scrisă a voluntariatului.