La şcoală, Religia nu ştie să răspundă la întrebarea: „De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufleteşti?“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimii ani, în societatea românească s-a stârnit o controversă privind predatul Religiei în şcoli, unii fiind pro alţii, fiind contra învăţării obligatorii a acestei materii de către elevi. Discuţiile au ajuns până acolo încât un deputat a solicitat Parlamentului ca Religia să fie facultativă în unităţile de învăţământ.

Acum, elevii din clasele I- XII, de confesiune ortodoxă, sunt obligaţi să o înveţe  ca pe orice altă materie obişnuită la şcoală. Aceştia au suport educaţional, adică o programă, profesori, manuale şi cursuri. În foarte multe cazuri, elevilor li se cere să-şi cumpere singuri cărţile. Profesori sunt fie preoţi, studenţi la teologie, absolvenţi, precum şi diferite alte persoane care prin diverse împrejurări, ajung să predea Religia la şcoală.

De mai mult timp, se vorbeşte, copiii povestesc acasă despre tot felul de moduri în care se învaţă această materie în unităţile de învăţământ şi de felul în care profesorii înţeleg şi ştiu să o predea. În spaţiul public, la începutul acestui an, s-au semnalat sesizări şi reclamaţii privind abuzuri comise de unii profesori de Religie. Au existat chiar şi reclamaţii la Poliţie şi Inspectoratele şcolare, unde părinţii au considerat că există nereguli în cadrul orelor de învăţământ religios.

Recent, am asistat personal la o reclamaţie a unui părinte al cărui elev învaţă într-un mare liceu bucureştean, privind activitatea profesoarei de religie. Am stat de vorbă cu doi elevi din Bucureşti, ale căror nume nu le voi aminti, despre cum decurge o oră de religie în şcolile lor. Pentru că mi s-a părut interesant, semnificativ şi important modul de predare-învăţare a Religiei, cu rezultatele şi influenţele asupra copiilor, redau mai jos fragmente relevante din cele spuse de copii.

Cum decurge ora de Religie la şcoala generală, în percepţia unui copil de clasa a V-a:

„Profesorul de Religie de obicei nu prea vine la oră, iar atunci când vine vorbeşte foarte mult la telefon. Primul lucru pe care îl face este să îşi scoată cele 4-5 telefoane, să le întindă pe catedră, de parcă trebuie să-l sune pe Sf. Petru sau alt sfânt! Pe noi ne pune să citim singuri din manual, dar alte informaţii în afară de carte nu ne mai spune. La întrebările noastre nu răspunde, nu ne lămureşte.Ne pune să facem referate din carte, dar nu ne explică nimic în plus. Ne mai pune să vedem şi desene animate. Când ridică cineva mâna, nu răspunde sau zice-îmmm!!!

Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieşim din biserică! 

Nu ne învaţă rugăciuni noi, se spun doar Tatăl nostru şi Cerestate (Doamne,Doamne ceresc Tata -n.r.) Când nu vorbeşte la telefon, ne povesteşte viaţa lui, despre ce probleme de sănătate a avut, ne ţine chiar şi după ore să ne povestească, de parcă ar fi ceva important să învăţăm noi. Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieşim din biserică! După mine, Religia ar trebui învăţată doar în clasele I-IV.”

image

La liceu, materia Religie a devenit o povară şi ore pierdute inutil pentru liceeni, mai ales pentru cei din clasele terminale, care tebuie să pună accent şi să se pregătească pentru bacalaureat. Iată cum relatează desfăşurarea unei ore un elev de clasa a XI-a, dintr-un liceu bucureştean:

„Se începe cu rugăciunea, apoi profesoara ne predă lecţia pe baza căreia elevii pun întrebări. În majoritatea cazurilor, elevii sunt reticenţi la ceea ce ne spune profesoara, fiind realişti şi necrezând fiecare detaliu din povestirea acesteia. Cele mai frecvente întrebări au fost despre post, de ce trebuie să îl ţinem şi la ce ne ajută? Despre cum este posibil să nu mănânci 20 de zile şi să trăieşti fără probleme, cum s-au întâmplat toate minunile de care ne vorbeşte profesoara cu ardoare? Noi, care facem materii realiste la şcoală, ştiinţifice, o contrazicem pe profesoară cu argumente privind majoritatea minunilor povestite de aceasta.

Un lucru care nu pare a fi normal este încercarea profesoarei de a face elevul să creadă absolut tot ceea ce spune despre blesteme, viaţa de apoi, iad/rai, sfârşitul lumii şi ceea ce se presupune că s-ar întâmpla atunci, dacă ar veni. Ne ameninţă cu celebra frază „Se vor scula morţii şi vă vor lua locul!“ Refuzul elevilor de a crede astfel de lucruri este luat de profesoară ca o sfidare şi nesimţire la adresa ei, iar la întrebările la care nu ne poate răspunde cu argumente credibile, răspunde cu sancţiuni la adresa elevilor care le-au pus.

Ne-a mai spus că Ceauşescu a căzut din cauza faptului că dărâma biserici!

Un coleg a întrebat-o: De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufleteşti?- şi în loc să-i răspundă, l-a făcut nesimţit şi i-a tăiat rubrica în catalog, lucru pe care nu are voie să-l facă. Încă un lucru care nu mi se pare în regulă şi nu foloseşte la absolut nimic este obligarea elevilor de a merge la biserici în care cică au avut loc minuni sau sunt moaşte. Refuzul elevilor de a merge la biserici este luat ca jignire la adresa profesoarei şi a Bisericii, elevii având din nou de piedut. Ne-a mai spus că Ceauşescu a căzut din cauza faptului că dărâmă biserici!

După părerea mea, Religia nu are ce să caute la liceu pentru că este o povară în plus pentru noi. Este inutilă, nu învăţăm nimic, ba chiar se contrazice cu alte materii ştiinţifice. Este chiar discriminare, deoarece nu toţi elevii au aceeaşi religie. Pentru noi în clasele finale, când trebuie să învăţăm, să ne pregătim de absolvire şi bacalaureat, ora de Religie este o povară în plus, pe lângă alte materii inutile la liceu. Ne răpeşte timpul degeaba şi mai avem şi de suferit dacă o contrazicem pe profesoară sau nu mergem în weekend, pe la diverse biserici cu moaşte.”

Societatea civilă a început să facă demersuri pentru schimbarea actualei stări de lucruri, privind învăţământul religios. Astfel, Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a solicitat Ministerului Educaţiei demiterea conducerii ISJ Timiş, pentru încălcarea repetată şi flagrantă a prevederilor Legii Educaţiei Naţionale şi anchetarea cu seriozitate a cazurilor semnalate de îndoctrinare religioasă din şcoli. De asemenea, a cerut elaborarea şi implementarea unui set de politici educaţionale destinate a preveni pe viitor apariţia unor cazuri similare. 

În mod specific:

unităţile de învăţământ trebuie să ceară acordul explicit al părinţilor cu privire la participarea elevilor la orele de Religie şi trebuie să-i informeze că au dreptul constituţional de a le refuza.

trebuie interzisă actuala practică paradoxală, întâlnită în majoritatea unităţilor de învăţământ, de a obliga copiii să rămână la orele de religie deşi, teoretic, figurează ca retraşi de la acestă materie.

trebuie oprite orice acţiuni de prozelitism religios în şcoli.

Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile publice de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

După cum constatăm, opiniile publice ale oamenilor pro şi contra religiei în şcoli au fost şi sunt extrem de împărţite şi vehemente, fiecare având dreptul să-şi exprime liber părerea şi opţiunea religioasă pentru ei şi copii lor. Este un drept câştigat. Redau una dintre aceste opinii:

„Religia nu trebuie să se înveţe pentru notă, nu trebuie impusă de cineva pentru că atunci nu o faci cu plăcere, dragostea de religie vine din sufletul tău, vine în anumite perioade ale vieţii, vine de la conştiinţa ta, de la meditaţia ta. La şcoală nu trebuie să vină profesorul de religie să te ameninţe cu altă notă în afară de 10, nu este în măsură să te judece prin note. Religia nu înseamnă note, înseamnă puritatea ta sufletească.”
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite