La monden se pricepe toată lumea

Îmi plac oamenii care pun suflet în tot ceea ce fac. Îi admir pe toţi aceia care sunt dedicaţi profesiei pe care şi-au ales-o, care nu se duc la serviciu doar ca să bea cafele şi să mai

Îmi plac oamenii care pun suflet în tot ceea ce fac. Îi admir pe toţi aceia care sunt dedicaţi profesiei pe care şi-au ales-o, care nu se duc la serviciu doar ca să bea cafele şi să mai schimbe puţin peisajul, ci sunt perfecţionişti, corecţi, plini de tenacitate şi de dorinţa de a fi superprofesionişti în domeniul lor. Cu toate acestea sau tocmai din aceste motive enumerate mai sus, mă amuză teribil entuziasmul jurnalistelor care odată acceptate la un ziar sau la o televiziune optează pentru secţia monden, crezând că acesta este "spaţiul" în care se pot uşor dezvolta în carieră, doar pentru că mai merg pe la petreceri de club, prezentări de modă şi alte evenimente cu sclipici. Săptămâna care se încheie a fost una în care lumea mondenă a Capitalei a avut pe agenda de seară parada lui Adrian Oianu şi pe cea a Mariei Marinescu. La prima, una dintre tinerele aflate în practică îşi exprima cu voce tare fericirea că a "prins" o asemenea ieşire, dar, când colegul pe care-l însoţea şi care îi era un fel de profesor a pus-o să identifice câteva vedete care se foiau prin sală, a intrat în panică. Lumină nu prea era, invitaţii nu aveau etichete pe care să le stea scris numele, să te duci să-i întrebi cine sunt şi cam ce fac nu prea mergea, agenţii de ştiri la purtător nu s-au inventat, aşa că, în afară de Andreea Esca şi Andreea Raicu, tânăra na mai fost chip să numească pe cineva. La a doua paradă de modă, a Mariei Marinescu, deja îi scăzuse evident entuziasmul, descoperind că, de fapt, era cam dificil să ai spirit de observaţie în fiecare seară, după nişte ore de muncă la calculator, să nu poţi da print sau copypaste la ştirile de pe agenţii, pentru că mai rar există ştiri pe monden, să ai puterea să fii şi amabil cu vedetele, dar şi să mai afli ce fac fără să le torturezi cu întrebări indiscrete încât să fugă când te văd şi tot aşa…

Cum spunea colegul meu, "ea a crezut, iniţial, că a fi jurnalist de monden înseamnă doar găteală şi fâţâială pe la serate, nicidecum vreo osteneală"! Şi a avut o mare şi neplăcută surpriză pe această temă… După o săptămână de practică, tânăra visătoare de glorie obţinută facil s-a transferat la departamentul PR. Cică acolo e mai simplu. Iar va avea o surpriză!