La moartea unui ziar

Vestea că a mai murit un ziar îi poate bucura doar pe proşti. Iar proşti sunt destui şi prin presă, dovadă chiţăielile care s-au auzit după ce a fost anunţată încetarea tipăririi ziarului „Cotidianul".

Unii cred că lipsa de talent se poate trata prin scăderea concurenţei: mai dispare un ziar, mai fac un pas spre locul 1. Jalnică filosofie! În acest fel, chiar şi cel mai imbecil pământean poate spera ca într-o zi să devină campion absolut la capitolul inteligenţă: atunci când el va rămâne singurul locuitor al planetei.

În zona ziarelor serioase - segmentul quality newspaper -, jucătorii sunt aceiaşi de mai mulţi ani: „Adevărul", „Jurnalul Naţional", „România liberă", „Evenimentul zilei", „Gândul", „Cotidianul", „Ziua" (sper să fi respectat ordinea tirajelor din ultimul an). Din păcate, „Cotidianul" a sucombat. Când dispare un ziar din şapte, e o pierdere mare. Mai ales că e vorba de un ziar cu o istorie aparte.

Numele „Cotidianului" e legat de cel al fondatorului său, Ion Raţiu. Pe vremea când gândirea lui Ion Iliescu nu putea dospi altceva decât „Azi" sau „Dimineaţa", adică oficine de propagandă bolşevică, Ion Raţiu preda naţiunii române o lecţie de democraţie autentică, prin „Cotidianul".

Ziarul n-a avut succes comercial, iar asta l-a costat. Câtă vreme seniorul Raţiu l-a finanţat, în numele libertăţii de exprimare şi al democraţiei, „Cotidianul" a navigat cu steagul pe catarg. Dispariţia liderului ţărănist l-a aruncat însă în ape tulburi. Tot felul de piraţi ai tranziţiei, unii dintre ei trăgându-şi seva din comunismul repudiat de Ion Raţiu, s-au jucat de-a presa pe puntea „Cotidianului", conducându-l temeinic spre naufragiu. Ultimul dintre ei l-a scufundat în stil de terorist sinucigaş.

Nu am niciun chef să spun acum că groparul „Cotidianului" se numeşte Cornel Nistorescu. Am spus-o atunci când a fost instalat, iar timpul - din păcate - mi-a dat dreptate. Să nu-l uităm însă pe celălalt mare cioclu: Sorin Ovidiu Vîntu. Regret că trebuie s-o spun, dar pe ce pune mâna acest om se ofileşte.

Regretul este cu atât mai mare, cu cât „Cotidianul", de-a lungul timpului, a avut voci puternice, credibile, capabile să confere autoritate. Erau dimineţi în care, ca ziarist cu oareşce responsabilităţi manageriale la „Evenimentul zilei" sau la „Adevărul", începeam revista presei cu „Cotidianul". Era un bun termen de comparaţie profesională. Apoi totul s-a prăbuşit. Cineva şi-a propus parcă să pulverizeze, din interior, un ziar care nu era nici pe departe cel mai slab de pe piaţă.

Istoria va reţine atât: „Cotidianul" a fost fondat în 1991 de Ion Raţiu şi închis în 2009, cu Sorin Ovidiu Vîntu patron şi Cornel Nistorescu director. Din păcate, n-a murit ca un ziar, ci ca o foaie de propagandă. Exact cum nu şi-ar fi dorit Ion Raţiu.