“Jos Ungureanu!”

Nu, titlul nu reprezintă intenţia autorului. Nici nu mă gândeam la demisia proaspăt desemnatului premier, Mihai Răzvan Ungureanu. Deşi pretexte s-ar găsi, la o adică...

Omul n-a trecut încă de votul parlamentului, darămite să fi comis vreo greşeală, aşa că mi se pare prematur să mă pronunţ. Ar fi ca şi cum i-aş cere cuiva să iasă afară din casă înainte să fi bătut la uşă. Trebuie să-i acord, vorba aia, prezumpţia de nou venit. Sau, mă rog, de nou numit.

Atunci când mi-a venit ideea comentariului de faţă, după anunţul că distinsul demnitar este investit cu sarcina de-a forma noul guvern, mi-am pus întrebarea cât va trece până când i se va cere să plece. Câteva ore, o zi, două, o săptămână? N-am apucat să trec la scris că protestatarii din piaţă şi propagandiştii de la televizor au şi început să strige, într-un glas, “Jos Ungureanu!” Şi dă-i şi luptă!

Nici n-a deschis gura candidatul la funcţia de prim ministru şi s-au înfiinţat imediat la microfon detractorii cu o lungă listă de obiecţiuni. Ca şi cum ar şti ce-o să facă şi ce-o să dreagă dumnealui când o s-ajungă la putere! În ordine, dl Ungureanu este rău pentru că: a fost membru al CC al UTC (acum 25 de ani, dar ce contează?); este promovat de Băsescu (deci, aprioric, nu mişcă nimic fără aprobare de la “dictator”); a fost şef al serviciului de spionaj (prin urmare, îi curge sânge de securist prin vene); provine din rândurile PNL-ului (de unde rezultă că a trădat “cauza”); s-a specializat în studii ebraice şi a lucrat cu fundaţia Soros (carevasăzică, nu poate fi decât o marionetă a iudeo-masoneriei mondiale).

Putem adăuga, desigur, suspiciunile din dreptul declaraţiei de avere a dlui Ungureanu, a cărui soţie câştigă bani grei din asistenţă medicală. De parcă femeia, doctoriţă de profesie, trebuia să se ocupe de metalurgie, nu de medicină! Ori să pomenim aici mizerabila acuzaţie ieşită de sub pana unui descreierat ca Vadim, care susţine că împricinatul este, dimpotrivă, un “homosexual notoriu”. Dar n-aş vrea ca discuţia să coboare în mocirla calomniei şi atacului la persoană, de care presa noastră cea de toate zilele nu se ţine totdeauna deoparte.

Să revenim la problema de fond. De ce i se fac deja procese de intenţie viitorului şef al guvernului? Răspunsul are două variante. Una ţine de interesul celor care-l contestă din raţiuni partinice, în speţă reprezentanţii opoziţiei. Lucru de înţeles în condiţiile jocului democratic. Şi dacă n-au niciun argument ca să-l critice, ei nu pot să laude sau să aplaude un adversar politic. A doua ţine de percepţia câtorva zeci sau sute de manifestanţi (atâţia au mai rămas, în realitate, pe străzile patriei) care nu se mulţumesc că au obţinut “capul lui Boc-ţoc”. Acum, îşi doresc să cadă toate capetele, de la Ungureanu până la Băsescu, din simplul motiv că nemulţumirea lor nu este faţă de X sau Y, ci faţă de întregul sistem.

Acestora din urmă, dacă li s-ar da satisfacţie, ar însemna să punem cruce democraţiei (aşa fragilă, imperfectă şi hulită cum este cea românească) şi să deschidem drumul spre o adevărată dictatură. Despre care se vorbeşte, printre dinţi, ca despre singura soluţie. Atunci s-auzim dacă mai crâcneşte cineva în front!

P.S. Două-trei rugăminţi aş avea pentru dl Ungureanu. Întâi, să reflecteze mai serios asupra chestiunii Roşia Montană înainte să-i dea “undă verde”. Apoi, să nu se tragă de şireturi cu vechea sa cunoştinţă, duduia Corina Vinţan, a cărei “agenţie de spălat cadavre” face lobby pentru susamintitul proiect şi alte şmenuri de miliarde. În fine, l-aş mai ruga să fie puţin atent la afacerile pe care unii dintre membrii cabinetului său le desfăşoară cu statul, ba chiar direct cu ministerele peste care vor fi unşi în curând. Dacă reuşeşte măcar atât, promit să nu-i spun “Jos!”. Nu înainte să fie cazul, oricum...

Sabin Orcan este redactor şef ediţii locale “Adevărul”