Coaliţia pentru Familie, pe numele ei oficial, se foloseşte în demersul său de o ideologie a urii şi de tactici pe care le-am mai văzut în trecut, atât în România, cât şi în alte părţi ale lumii, cu sprijinul unor grupuri de interese neo-protestante americane.

La o privire superficială ar părea că iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei a apărut din neant la sfârşitul lui 2015, când şi-au făcut apariţia în spaţiul public figuri cum ar fi Mihai Gheorghiu, Liana Stanciu sau Vlad Miriţă, purtători de cuvânt ai Coaliţiei pentru Familie. Lucrurile nu stau chiar aşa, căci munca acestor oameni este rezultatul unei mişcări care se construieşte în România de mai bine de un deceniu, încă din anul 2005.

Modificarea Constituţiei din 2007

În primul rând faceţi cunoştinţă cu Peter Costea, avocat şi pastor de origine română stabilit în Texas, unul din părinţii spirituali ai Coaliţiei pentru Familie. Îngrijoraţi de schimbările la nivel global cu privire la legalizarea căsătoriilor gay (semnalul a fost dat de Spania în 2005, Canada în 2002), un grup de pastori neo-protestanţi s-au întâlnit cu Peter Costea în august 2005 la Vatra Dornei pentru ca acesta să le ofere consultanţă cu privire la adoptarea în România a unei legislaţii privind interzicerea căsătoriilor gay. Încă de atunci exista îngrijorarea că actul fundamental al României are un limbaj neutru cu privire la „căsătoria între soţi”. Costea declara într-un interviu la vremea respectivă că agenda homosexuală promovează schimbări radicale cu efecte asupra fiecărui aspect din societate – libertatea de expresie, de asociere, religioasă, în educaţie, mass media, cultura şi sistem judiciar”.

încercarea de modificare a Constituţiei care a început acum doi ani şi jumătate nu este o mişcare izolată, ci mai degrabă se înscrie pe o linie mai lungă din punct de vedere temporal, pornită în 2006, cu victorii şi înfrângeri pe parcurs. 

Pentru a sprijini eforturile care aveau loc în România, Peter Costea s-a adresat unor organizaţii conservatoare din SUA şi UK, Lawyers Christian Fellowship (astăzi denumită Christian Concern), Rutheford Institute şi Alliance Defense Fund (între timp devenită Alliance Defending Freedom) pentru a-l ajuta în rescrierea articolului 48 din Constituţie. De subliniat ar fi că la recenta conferinţă a Coaliţiei pentru Familie din Parlament, despre care am scris aici, au participat reprezentanţi atât din partea Chirstian Concern, cât şi Alliance Defending Freedom.

Demersul din 2007 de modificare a Constituţiei a avut în faţă, vizibil, mult mai multe organizaţii religioase, comparat cu Coaliţia pentru Familie de astăzi

Pe 21 iunie 2006 apare în Monitorul Oficial o iniţiativă cetăţenească de modificare a articolului 48 din Constituţie, prin încercarea de adăugare a unui alineat, care suna cam aşa: „În România poligamia este interzisă, iar căsătoria este permisă doar între un bărbat şi o femeie“. Petre Costea este cel care a propus această formulare. Printre iniţiatorii acestei iniţiative îi găsim pe Vasile Măciuc, profesor universitar la Facultatea de Zootehnie de la Iaşi, Virgil Guralivu, pastor din Vaslui, economistul arădean Adrian Iov, pastorul bihorean Ioan Cotrău sau inginerul constănţean Cornel Tudose. Toate numele enumerate mai sus se regăsesc şi pe o petiţie publicată pe 13 iunie 2018, adresată lui Donald Trump, pentru rechemarea ambasadorului american Hans Klemm pentru promovarea unei agende „anti-creştine” şi „pro-homosexuale”.

Demersul din 2007 de modificare a Constituţiei a avut în faţă, vizibil, mult mai multe organizaţii religioase, comparat cu Coaliţia pentru Familie de astăzi (de data aceasta lecţia a fost învăţată şi s-a mers pe o serie de organizaţii oarecum independente de culte din punct de vedere al numelor cel puţin), printre care ar fi de amintit Mitropolia Moldovei, atunci păstorită de actualul Patriarh Daniel, Uniunea Creştină Baptistă, Biserica Greco-Catolică, Biserica Creştină după Evanghelie, Biserica lui Dumnezeu Apostolică – Cultul Penticostal. Printre grupurile de pe lista din 2007 găsim şi partidul extremist de dreapta Noua Dreaptă.

Iniţiatorii s-au mobilizat şi au strâns 650.000 de semnături în următoarele 6 luni, iar pe 21 decembrie 2006 aceste semnături se depun la Parlament. Pe 9 februarie 2007 Parlamentul referă semnăturile către Curtea Constituţională, iar iniţiatorii modificării Constituţiei depun un memoriu de susţinere a demersului care, pe lângă o serie de argumente juridice, marşează pe idei sociologice dubioase, cu privire la fidelitatea scăzută şi a violenţei mari în rândul cuplurilor gay. Pe lângă acest memoriu, la CCR au fost depuse opinii atât din partea lui Peter Costea, cât şi din partea Alliance Defense Fund, în sprijinul iniţiativei, şi din partea Asociaţiei ACCEPT, pentru respingerea iniţiativei. CCR analizează iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei, iar prin hotărârea nr. 6 din 4 iulie 2007 o respinge, pe considerente tehnice. Pentru ca o astfel de iniţiativă să fie validă promotorii trebuie să strângă minim 500.000 de semnături, minim 20.000 din cel puţin jumătate din judeţele ţării. Majoritatea semnăturilor strânse atunci proveneau din 10 judeţe, aşadar nu fusese îndeplinită regula acoperirii geografice.

ADF a făcut lobby pe lângă parlamentari astfel încât în Codul Familiei să fie specificat faptul că familia se bazează pe căsătoria între un bărbat şi o femeie.

Reorientarea spre Codul Civil

La câteva luni după înfrângerea de la Curtea Constituţională, Costea a pus bazele Alianţei Familiilor din România (AFR) o organizaţie construită „pe modelul [organizaţiilor americane] Family Research Council, Focus on the Family, ADF” (Peter Costea). Benjamin Bull, unul din principalii lideri ADF, despre care am mai scris în trecut aici, spunea că „era clar că exista o dorinţă acolo. Pur şi simplu am ajutat să construim şi definim organizaţia”. În fapt Alianţa Familiilor din România a împrumutat numeroase instrumente de la organizaţiile mai mari din SUA, mai specific tactici de lobby, identificarea şi urmărirea de cazuri strategice pentru mişcarea conservatoare, sprijinirea candidaţilor care corespund valorilor conservatoare.

Următoarea bătălie pentru Peter Costea si AFR avea să fie modificarea Codului Familiei. Astfel ADF a făcut lobby pe lângă parlamentari astfel încât în Codul Familiei să fie specificat faptul că familia se bazează pe căsătoria între un bărbat şi o femeie. Comisia Juridică din Senat a dat un raport favorabil acestei modificări, iar plenul Senatului a adoptat, pe 13 februarie 2008, modificările, iniţiativa legislativă mergând ulterior la Camera Deputaţilor. La vremea respectivă organizaţii cum ar fi Alianţa Familiilor din România, Alliance Defense Fund, Focus on the Family, The American Family Association sau Family Research Council au salutat schimbările adoptate de Senat. Mai mult, World Congress of Families, organizaţie globală care militează împotriva homosexualităţii şi a avortului a dat publicităţii o scrisoare deschisă de felicitare, semnată de peste 100 de personalităţi conservatoare din întreaga lume. Era o victorie importantă pentru reţelele trans-naţionale anti-gay.

Peter Costea şi o serie de jurişti din partea Alianţei Familiilor din România au lucrat cu o serie de parlamentari pentru a introduce în Codul Civil interzicerea căsătoriilor gay.

Metode americane la alegerile româneşti

La alegerile din 2008 Alianţa Familiilor din România a adoptat metode americane de influenţare a rezultatelor votului. Astfel, AFR a lansat iniţiativa AFR Votează, prin care a evaluat candidaţii la parlamentare cu privire la poziţionările lor pe tema căsătoriilor gay şi a avortului. Costea îşi aminteşte „La fel ca în SUA, unde există ghiduri electorale creştine în Texas, am făcut acelaşi lucru şi în România, pe cale electronică, trimiţând mii şi mii de emailuri alegătorilor”.

În 2009 au început discuţiile cu privire la adoptarea unui nou Cod Civil, mergându-se pe o nouă formă de reglementare a familiei, iar Codul Familiei a fost integrat în Codul Civil. Peter Costea şi o serie de jurişti din partea Alianţei Familiilor din România au lucrat cu o serie de parlamentari pentru a introduce în Codul Civil interzicerea căsătoriilor gay. Imediat după adoptarea acestui Cod, Roger Kiska, reprezentantul european al Alliance Defence Fund a ieşit public să felicite Parlamentul României şi să sublinieze faptul că victoria este un rezultat direct al muncii ADF: „Alliance Defense Fund, alături de avocatul Peter Costea şi Alianţa Familiilor din România au asigurat consiliere juridică pentru parlamentari proeminenţi care au reuşit să introducă şi să treacă de vot articole cheie privind căsătoria şi familia”. Allan Carlson, secretar general pe probleme internaţionale al World Congress of Families a ieşit şi el public după victorie să spună că „în timp ce unele ţări aleg ‘diversitatea’ în defavoarea ordinii naturale, România se afirmă printr-o poziţie puternică în favoarea familiei naturale”. În decembrie 2009 Parlamentul a găzduit chiar şi o conferinţă intitulată „Familia în criză”, cu participanţi din partea Alianţei Familiilor din România.

De la Alianţa Familiilor la Coaliţia pentru Familie

Firul roşu între organizaţiile şi oamenii de atunci până la Coaliţia pentru Familie de astăzi este evident prin acţiunile care au urmat anului 2009. Astfel în anul 2011 la Parlament a avut loc o nouă conferinţă intitulată „Libertatea de conştiinţă şi credinţă”, la care au participat ministrul de atunci de externe Teodor Baconschi, Roger Kiska, jurist la Alliance Defending Freedom (parteneră a Coaliţiei pentru Familie), Ben Oni Ardelean, astăzi parlamentar PNL, doctor al Institutului Teologic Baptist, Andrea Williams, CEO al organizaţiei britanice Christian Concern, Lucian Pop, consilier al faimosului fost deputat PDL Marius Dugulescu, care s-a făcut remarcat prin propuneri de criminalizare a avortului, Emanuel Conţac, profesor la Institutul Teologic Penticostal. De altfel, parte din participanţi au publicat şi texte academice în numărul 161 al revistei ştiinţifice Sfera Politicii, dedicat temei credinţei, cu un editorial de Robert Kiska, unul din oamenii de legătură ai Alliance Defending Freedom în Europa de Est (implicat în referendumul de modificare a Constituţiei în Croaţia în 2015), unde descrie homosexualitatea ca fiind „deviant behavior". Tot în 2011 AFR se declara ultragiată de panourile cu bebeluşul homosexual, într-un faimos scandal la vremea respectivă, care a reuşit să mobilizeze grupurile conservatoare, dar şi pe cele de extremă dreapta.

Contactat pentru a comenta pe tema Coaliţiei pentru Familie de astăzi, Costea a declarat că are discuţii săptămânale cu reprezentanţi ai acesteia 

În anul 2013 aceleaşi grupuri au fost implicate în scandalul de la Muzeul Ţăranului Român, când a fost întreruptă difuzarea filmului „The Kids Are Alright”. Când Uniunea Social Liberală a propus o discuţie despre modificarea Constituţiei, rândurile începeau să se strângă.

De altfel, în anul 2013 apare şi aşa-zisa Coaliţie pentru Familie şi Constituţie, care se implică din ce în ce mai activ în chestiunea căsătoriilor gay, dar şi a parteneriatelor civile. Când s-a propus introducerea în noua Constituţie a unui articol privind non-discriminarea, care să includă şi criteriul orientării sexuale, Coaliţia pentru Familie şi Constituţie a ieşit public cu un mesaj de solidaritate cu Biserica Ortodoxă, a cerut respingerea unui astfel de articol, dar şi modificarea articolului 48 privind familia. De altfel acel moment a fost şi factorul declanşator al iniţiativei cetăţeneşti de astăzi. Într-un comunicat de presă din 2013, Coaliţia pentru Familie şi Constituţie ameninţă: „Având în vedere dreptul nostru constituţional şi obligaţia noastră de a ne apăra familia şi ţara, valorile morale, culturale şi religioase, precum şi dreptul de a hotărî cu privire la educaţia propriilor copii, cu femitate vă solicităm încă o dată să adoptaţi în cuprinsul articolului 48 expresia ‚bărbat şi femeie’ în loc de ‚soţi’, precum şi să recunoaşteţi în noul text familia ca ‚element natural şi fundamental al societăţii’. În caz contrar, Comitetul de Iniţiativă, constituit în conformitate cu prevederile art. 150 din Constituţia României, va începe demersurile pentru strângerea de semnături în vederea declanşării unui referendum având ca obiect strict modificarea, în sensul expus mai sus, a articolului 48 al Constituţiei” (Iulian Capsali).

Cât despre Peter Costea, acesta a candidat în anul 2014 la europarlamentare, pe o platformă creştină, fără succes însă. De altfel, sprijinul acordat acestuia de Alianţa Familiilor din România a dus la o ruptură în interiorul organizaţiei, directorul executiv Bogdan Mateciuc prezentându-şi demisia, acuzând faptul că asociaţia a fost confiscată de grupurile neo-protestante, iar elementul ortodox este tot mai slab reprezentat. Contactat pentru a comenta pe tema Coaliţiei pentru Familie de astăzi, Costea a declarat că are discuţii săptămânale cu reprezentanţi ai acesteia şi a refuzat să comenteze dacă sprijină sau nu financiar eforturile de modificare a Constituţiei.

Concluzii

Cu ce concluzii rămânem la finalul acestei poveşti mai lungi? Rămânem cu informaţia că încercarea de modificare a Constituţiei care a început acum doi ani şi jumătate nu este o mişcare izolată, ci mai degrabă se înscrie pe o linie mai lungă din punct de vedere temporal, pornită în 2006, cu victorii şi înfrângeri pe parcurs. Mai mult, vedem că modificarea Constituţiei în România este parte a unui puzzle mai larg, la nivel global, prin care grupuri conservatoare şi ultra-religioase folosesc reţele trans-naţionale construite în timp pentru a-şi impune ideologia de ură. Întrebarea este dacă vom permite acestor grupuri să creioneze democraţia în care vrem să trăim sau nu.

Referinţe

Pentru detalii vezi şi Bob Clifford, The Global Right Wing and the Clash of World Politics, 2012