Pe pagina de internet a Sinodului american, se găsesc trei documente oficiale: Strategia, standardele şi procedurile cu privire la abaterile sexuale din Biserică, Procedurile privind plângerile şi acuzaţiile privind abaterile sexuale şi Raportul Parohial anual de conformitate. Fiecare mi s-a părut foarte interesant.

Primul descrie pe larg (32 de pagini), care este viziunea ortodoxiei americane asupra abaterilor şi hărţuirii sexuale. Structurat în 15 capitole,  documentul tratează în amănunt fiecare aspect legat de tema în discuţie: definirea termenilor, strategia şi principiile Bisericii privind sexualitatea, standardele de conduită ale clerului şi credincioşilor, scopuri şi metode de implementare a proiectului, organismele bisericeşti abilitate în rezolvarea cazurilor de plângeri şi acuzaţii, metodele de investigare şi luarea deciziilor în cazurile de abatere sexuală.

Documentul inspiră o tratare foarte atentă a problemei abaterilor sexuale, atât pe linie disciplinară, cât şi pe linie pastorală. Orice caz este analizat în profunzime, atât din punctul de vedere al victimei, cât şi din punctul de vedere al celui acuzat. Se are în vedere înfiinţarea de programe de supraveghere la nivelul fiecărei parohii, şi se acordă o importanţă deosebită cazurilor de copii abuzaţi. Totul se desfăşoară într-o cronologie bine determinată, cu termene bine fixate. Se investighează orice plângere sau acuză, fie că este verbală sau scrisă, dar se acordă şi o atenţie deosebită educaţiei şi prevenţiei.

Al doilea document conţine 5 pagini şi descrie amănunţit procedurile ce trebuie urmate de către cler sau credincioşi, în cazul unei abateri sexuale. De reţinut este şi definiţia amplă a abaterii sexuale:este un comportament sau o sumă de comportamente al unui individ ce au ca scop obţinerea de favoruri sexuale de la o altă persoană sau în detrimentul altei persoane ori în situaţia în care autorul este într-o poziţie de autoritate faţă de victimă (fizică, psihică, emoţională sau spirituală).

Plângerile se pot face verbal sau în scris, către autoritatea superioară celui incriminat, cu asigurarea confidenţialităţii: Paroh, Oficiul pentru Examinarea Acuzaţiilor de Abuz Sexual,  Episcop sau, în cazul în care chiar Episcopul este incriminat, Mitropolitul de care aparţine Episcopul. Ultima autoritate la care se poate apela este Secretariatul Sfântului Sinod, pentru cazurile ce privesc Mitropoliţii.

Ultimul document conţine un Raport Parohial Anual, de conformitate a parohiei cu politicile Bisericii privind abaterile sexuale. Practic, este vorba de 6 domenii de raportare:

  • informarea şi documentarea membrilor parohiei
  • implementarea programelor de supraveghere a persoanelor care au abuzat minori
  • implementarea proiectelor şi a verificării cazierelor
  • rapoarte ale verificărilor stadiilor proiectelor
  • politicile de supraveghere a tinerilor de către minim 2 adulţi
  • angajamentul de respectare a politicilor Bisericii, de către cei implicaţi în programele de supraveghere şi de către membrii consiliului parohial
     

Aşadar, din cele descrise până aici, înţeleg că Biserica Ortodoxă din America şi-a propus întărirea disciplinei privind cazurile de abuzuri sexuale. Ţinând cont de faptul că statisticile americane asupra abaterilor sexuale sunt în creştere, acţiunea este firească. Câteva cifre sunt relevante:

la fiecare 2 minute un american este agresat sexual, anual se înregistrează o medie de 237, 868 victime, 15% dintre victime sunt minori sub 12 ani, în două treimi dintre abuzuri agresorul îşi cunoaşte victima, 60% dintre cazuri nu sunt raportate la poliţie, iar 98% dintre violatori n-au stat o zi în închisoare.

Dincolo de aceste date concrete, efecte sufleteşti ale unui abuz sexual sunt grave. Conform aceloraşi statistici, un abuz sexual multiplică riscul ca victima să fie afectată. Astfel, riscul de depresie creşte de 3 ori, riscul de suicid creşte de 4 ori, riscul de stres posttraumatic creşte de 6 ori, riscul de alcoolism creşte de 13 ori, riscul de consum de droguri creşte de 26 de ori.

Prin urmare, luarea de atitudine din partea Bisericii Ortodoxe Americane era de aşteptat şi cred că este binevenită.

De amintit că în cadrul Sinodului american se regăsesc şi doi episcopi români, dar care nu aparţin canonic de Patriarhia Română, ci de cea a Rusiei: IPS Natanael, Arhiepiscop al Detroit-ului şi al Episcopiei române din America şi PS Irineu, Episcop de Michigan.

Dar la noi? Cum societatea românească are mai mult de luptat cu corupţia şi hoţia, Sfântul Sinod al BOR a adoptat, încă de prin 2009, hotărâri privind disciplina financiar-contabilă şi administrativ-patrimonială în Biserica Ortodoxă Română. Măsurile au în vedere obligaţia eparhiilor, parohiilor şi mănăstirilor de a evidenţia cu stricteţe veniturile şi cheltuielile, de a produce şi deţine înscrisuri legale privind dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care le posedă, precum şi asupra acelor bunuri aflate vremelnic în administrare. Evident, aceasta este reacţia firească la tendinţa anumitor clerici şi credincioşi de a se lăsa pradă ispitelor financiare.

Aşadar, şi într-un caz, şi în altul, ispitele majore ale Ortodoxiei rămân în zona…buzunarului.