Interviul

Tu eşti o loază. Noi suntem şmecheri, dar tu eşti prietenul nostru. Hai să facem un interviu cu tine! Ai stat prea mult timp la cutie. Cu interviul tău facem vizualizări record pe site, îi stârnim pe postaci, poate pun botul şi două-trei televiziuni, facem scandal în oraş.

Deci, despre ce vorbim? Despre adevăr. Noi te întrebăm, aşa, incisiv, fără menajamente, călare pe tine, pentru că vrem să aflăm adevărul, iar tu răspunzi direct, fără ocolişuri, fără s-o scalzi, fără bla-bla-uri. Un duel intelectual, ce naiba! Hai că te pricepi! Noi ne prefacem că te întrebăm, tu te prefaci că ne răspunzi. Vezi să n-o iei razna, să se prindă ăştia de aranjament. Suntem prieteni, dar la interviu trebuie să ne duelăm. Intelectual! Vor fi câţiva handicapaţi deontologi care vor face caterincă de întrebările noastre şi te vor lua peste picior cu răspunsurile tale de papagal, dar sunt puţini şi nici n-au unde să râdă de noi, pentru că ei n-au unde să scrie şi să se exprime. Îi eludăm! Publicul nostru contează, să-l vrăjim cu vrăjelile tale!   

Deci, ce adevăr vrem să aflăm de la tine? În primul rând, ce ai făcut în tot acest timp în care n-ai dat interviuri. N-ai făcut nimic. Dar tu să vorbeşti despre nimic. Să ne spui cât de mult ai luptat pentru bine, binele în general, nu pentru binele tău, că or să zică ăştia că te lauzi. Şi noi nu vrem să te lăsăm să te lauzi. Cum ai remediat situaţia, cum unii s-au împotrivit, cum ai adus ministerul, compania, agenţia şi corporaţia pe linia de plutire, cum a crescut, cifrele sunt de partea ta, dar nu băga cifre, că nimeni n-o să reţină cifre, povesteşte cum ai depăşit criza, cum ai luat taurul de coarne, bagă din top, ce dracu’, noi să te învăţăm, frate? Noi o să fim cu tine, o să-ţi punem întrebări grele, încuietoare, ai grijă că te băgăm în corzi, sanchi!, nu intra în panică, este de ochii lumii, la fel că în meciurile alea tâmpite de wrestling, ne prefacem că ţi-o tragem în meclă. Important este să ieşi tu în faţă, cu personalitea ta, cu onestitatea ta, cu credinţa ta în adevărul suprem, hai că nu deranjează pe nimeni adevărul suprem!

Hai să facem un interviu! Noi ne prefacem că te întrebăm, tu te prefaci că ne răspunzi.                        

Să ataci! Băi, nu pe noi, că suntem prietenii tăi! Să-ţi ataci duşmanii, cei pe care ai boală şi care îţi stau în gât. Să-i ataci decent! Cu dezvăluiri în premieră: ce-a făcut ăla, unde a greşit celălalt, cât de proşti sunt toţi ăştia cu care ai avut de-a face, tu eşti deşteptul, prietene! Să nu dai cu barda, că e păcat. E mai bine ca interviul să fie un fel de pisică pe care s-o arăţi duşmanilor, aşa, de control, ca să le transmiţi mesajul că tu deţii controlul, că eşti pe cai mari, că nu eşti la pământ cum te vor ei, că eşti puternic, că eşti mare, hai că ne plicitiseşti! Am putea să lăsăm interviul în coadă de peşte, să creăm o aşteptare, să nu-ţi consumi gloanţele din prima şi noi să ne menţinem audienţa optimă.

Deci, interviul e ca şi făcut.... Ce te uiţi aşa la noi? Nu te simţi? Scoate banu’! Hai, că nu eşti la curve! Spui ce vrei la interviu, dar mai întâi marcă banu’!