Interpuşii lui Vîntu

Sorin Ovidiu Vîntu rămâne unul dintre cei mai talentaţi mânuitori de interpuşi.

Într-un interviu pe care i l-am luat pe la începutul anului 2006, l-am întrebat pe Sorin Ovidiu Vîntu ce îi convine mai mult la o firmă înregistrată într-un paradis fiscal: taxarea redusă sau anonimatul proprietarului? Deşi ocolit, răspunsul său a fost fără echivoc: acţionariatul anonim. Era şi firesc. La o firmă off-shore depui capitalul social, plăteşti taxele de înregistrare şi desemnezi un administrator, care îşi asumă juridic tot ce îl pui să facă. În limbaj nejuridic, administratorul firmei este un interpus. Iar Sorin Ovidiu Vîntu rămâne unul dintre cei mai talentaţi mânuitori de interpuşi care s-au născut vreodată pe acest pământ.

Din celula în care e închisă, Maria Ioana Vlas ţipă de ani de zile că ea a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vîntu în megaescrocheria FNI şi că el, Vîntu, nu a ieşit niciodată din această afacere. N-o crede nimeni, pentru că nu are dovezi, şi poartă singură pedeapsa. Teodor Nicolăescu, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, afirmă că şi el că a fost interpusul lui Vântu în scandalul din 2001, cu „ciordelile" colosale comise la această bancă. Nu-l crede nimeni nici pe el, pentru că nici el nu are dovezi. În momentul în care au început să aibă probleme cu legea, Vîntu s-a lepădat de cei doi fără nicio remuşcare.

În schimb, atunci când i-a convenit, şi-a asumat interpuşii. În afacerea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare, el a susţinut că nu a împrumutat bani de la Nicolae Popa ca să înfiinţeze banca, aşa cum era acuzat, ci că banii aceia erau ai lui, iar Nicolae Popa era doar interpusul care îi derula afacerile în numele său. Cum Nicolae Popa era deja fugit din ţară şi nu putea confirma sau infirma spusele lui Vîntu, cazul a rămas în aer până la prescrierea faptelor.

Talentul lui SOV de a lucra cu interpuşi a fost dublat de cel de a opera cu firme off-shore. Însăşi achiziţionarea Realităţii TV s-a făcut printr-o astfel de firmă, iar interpuşii pe care i-a desemnat drept administratori încep şi ei să dea cu subsemnatul pe la Fisc sau pe la Parchet.

Pentru un om de inteligenţa lui, Sorin Ovidiu Vîntu pare să fi omis un lucru important: nici interpuşii, nici off-shore-urile nu mai sunt ce-au fost odată. A lăsat, parcă, în urma sa prea multe „victime" ca să-i meargă la infinit cu metoda interpuşilor, chiar dacă în ultima vreme a început să-i recruteze de prin Republica Moldova. Iar paradisurile fiscale, în urma unor presiuni uriaşe din partea SUA şi UE, nu mai sunt atât de ermetice cum erau acum 10 ani.

La acest moment, nu ştim dacă probele strânse de procurori sunt suficiente pentru a-i convinge pe magistraţi să emită mandat de arestare. O vom afla zilele următoare, când procedurile judiciare vor mai pierde câte ceva din secretul care le înconjoară în acest moment. Abia atunci vom putea avea elementele care să ne spună măsura în care evenimentele de ieri - reţinerea lui Sorin Ovidiu Vântu şi a celorlalţi - au sau nu substrat politic. Pentru că să afirmi că totul e o răfuială politică, indiferent de faptele cuprinse în dosar, e soluţia banală. E un clişeu.