Indolenţă şi laşitate

Viaţa ne este otrăvită la tot pasul de funcţionari care nu-şi fac treaba.

Unii sunt proşti, alţii corupţi sau indolenţi. Pute pământul pe sub ei, cum se zice în popor.

Cazul 1. Aproape 100.000 de studenţi sunt lipsiţi de dreptul legal de a circula mai ieftin cu transportul în comun, iar sute de rectori, prorectori şi directori dorm liniştiţi: ce atâta tărăboi pentru un lucru atât de mărunt?! Se va rezolva şi treaba asta. Poate că se va rezolva, dar de la începutul anului universitar au trecut deja şase săptămâni, răstimp în care studenţii au plătit trenul, autobuzul sau metroul la preţ integral, deşi ar fi trebuit să beneficieze de reducere 50%.

Vinovaţii sunt mulţi şi de rang înalt. 90 de universităţi de stat şi private ar fi trebuit să trimită la Ministerul Educaţiei listele cu beneficiari ai legitimaţiilor de transport cu preţ redus. Dintre acestea, doar 13 şi-au făcut datoria faţă de studenţii lor. Celelalte 77 au fredonat dulcele tril al indolenţei. Un întreg aparat administrativ - de la rectorat la secretariat - doarme pe el, încasând salarii integrale pentru prestaţii lamentabile. Din cauza lor, 97.000 de studenţi au pierdut bani. Niciunul dintre funcţionarii lenevoşi nu a plătit pentru paguba produsă propriilor studenţi.

Cazul 2. O fetiţă de doi ani din Comăneşti, judeţul Bacău, a murit la numai doi ani, având incredibila greutate de şase kilograme. Părinţii ei sunt nişte monştri, de aceea salvarea trebuia să vină de la instituţia acreditată să intervină în astfel de cazuri: referentul social de la Primărie. Femeia plătită să-i protejeze pe micuţi de abuzurile părinţilor a tăiat frunză la câini. Acum are pe conştiinţă un suflet nevinovat.

Cazul 3. La şcoala X din oraşul Y (puteţi completa cu ce vreţi dumneavoastră, se potriveşte aproape peste tot), fiecare elev trebuie să cotizeze lunar la diriginte cu 200 de lei „pentru nevoile clasei". Banii îi strânge, strategic, unul dintre părinţi, ca să nu pară iniţiativa dirigintelui. La o şedinţă cu părinţii, tatăl unui copil s-a revoltat: „Bine, domnule, dar cu banii de luna trecută ce-aţi făcut?". Se strânseseră vreo 4.000 de lei. „Păi, 2.100 de lei am dat pe dulăpiorul acela din spate", a explicat dirigintele, arţăgos. „Domnule profesor, vă informez cu respect că dulăpiorul acela costă exact 300 de lei; întâmplător, am cumpărat şi eu unul luna trecută". Dascălul face feţe-feţe, apoi şuieră cu limbă de şarpe: „Ăăă... dacă mai sunt şi alte cazuri sociale, care nu pot să contribuie, să spună acum, că noi avem înţelegere pentru cei cu probleme financiare". Ceilalţi părinţi au tăcut, ba chiar o cucoană s-a ofuscat: „Hai, bre, că ştie domnul diriginte ce face cu banii! Ce mai sunt 200 de lei în ziua de azi?".

Ce e de făcut?

1. Studenţii păgubiţi ar trebui să ocupe rectoratele şi să nu plece de acolo până când nu-şi vor primi banii înapoi! De unde? De la funcţionarii care au produs paguba.

2. Referentul social de la Comăneşti trebuie dat afară, să doarmă acasă, nu la Primărie.

3. Părinţii de la şcoala X din oraşul Y mai bine s-ar solidariza cu tăticul curajos, nu cu dirigintele pervers. Acestuia, eventual, să-i facă plângere la Poliţie.

Laşitatea şi complicitatea cu infractorii sunt soluţii doar pentru oamenii slabi!