Inacceptabil. S-a dat liber la ură împotriva unei întregi etnii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Accesul la educaţie de calitate pentru copiii din medii defavorizate trebuie sa fie o prioritate  FOTO Getty Images
Accesul la educaţie de calitate pentru copiii din medii defavorizate trebuie sa fie o prioritate  FOTO Getty Images

Nici cel mai bun regizor nu era în stare să pună pe ecrane un film de acţiune mai bun decât cel pe care l-a prezentat mass-media şi în care au jucat câteva persoane din Rahova sau Săcele, exact în momentul în care Dumnezeu ne spunea tuturor, prin Învierea Lui Isus Hristos, că trebuie să fim mai buni unii cu alţii, că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înşine.

Au reuşit câţiva să dărâme, într-o zi, ce au clădit alţii în ani. Şi-au bătut joc de toate eforturile celor care se mai îngrijesc ca majoritatea romilor, de multe ori oameni liniştiţi şi cu bun simţ, să nu fie discriminaţi, să fie trataţi cu demnitate, ca orice alt cetăţean, să contribuie onorabil la liniştea acestei ţări, mai ales în astfel de timpuri.

S-a dat liber la ură împotriva unei întregi etnii, acum, mai mult ca niciodată, de parcă nu era de ajuns că romii erau portretizaţi ca ţapul ispăşitor pentru răspândirea virusului, prin diferite articole sau pe la TV. Bucuria unor gadjei şi a presei. Încă un subiect de top.

Pentru unii, iubirea aproapelui s-a manifestat printr-o mângâiere, pe fruntea vecinului, cu lopata sau cu toporul. Au înţeles că trebuie să spună “Hristos a Înviat” poliţiei, prin invitaţia la scandal. Ce au zis? Lasă, frate, că le arăt eu cine e barosanul cartierului. Să vină! Ai dat una mică pe gât, ai prins curaj şi ai zis: fie ce-o fi, Tyson e cu mine. A venit poliţia, te-a găsit şi ţi-a îndreptat puţin moaca, ţi-a dat la ochi, să te vezi mai bine în oglindă, să înţelegi că trebuie să munceşti şi să îţi dai copiii la şcoală, ca să nu ajungă ca tine.

V-aţi bătut mulţi, ca descreieraţii, pe şmecherie, pe supremaţia din cartier şi aţi dat posibilitate unora, care, prin comentariile la transmisiunea în direct a prostiei voastre, au cerut moartea tuturor romilor.

Nici eu şi nici alţii, nu putem permite derapajele grave ale acestor ne-oameni, mai ales dacă fac rău unei întregi etnii. Poliţia trebuie să aplice legea şi măsurile care se impun, inclusiv puşcărie, dacă fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte ca atare. Poliţia trebuie să aplice legea ferm, în astfel de situaţii, indiferent de etnie.

Nu am cuvinte prin care să îmi pot exprima furia pe care o simt acum faţă de cele întâmplate şi mai ales faţă de protagoniştii lor, dar în acelaşi timp aleg să reflectez şi la câteva din cauzele care ar putea fi considerate vinovate pentru întâmplările de ieri. Doar aşa imaginea poate fi completă.

Câteva gânduri după această nebunie.

Sărăcia, nevoia şi lipsa de educaţie, nasc, de multe ori, monştri. Administraţia publică, în special cea locală,  trebui să intre mai mult în comunităţile marginalizate de romi sau ne-romi, să simtă greutăţile cu care oamenii se confruntă în lipsa unui sistem de alimentare cu apă, pe străzile neasfaltate, pline de noroi pe timp ploios sau după topirea zăpezii. Trebuie să simtă durerea unui părinte care îşi vede copiii mergând, flămânzi, la somn, care nu au haine, încălţăminte sau rechizite să meargă la şcoală. Trebuie să simtă durerea copiilor care strâng plastic reciclabil ca să îşi cumpere o eugenie ca cea văzută la copilul vecinului de peste drum. Trebuie să simtă amărăciunea săracilor, care sunt mulţi în România, peste 4,5 milioane. Trebuie să investească în calitatea vieţii acestor oameni. Un mediu propice dezvoltării va da posibilitatea copiilor de azi, care trăiesc în sărăcie lucie, să devină profesorii, inginerii, oamenii buni ai zilei de mâine, va limita considerabil dezvoltarea unor apucături deloc ortodoxe în rândul acestor comunităţi sărace. De nevoie şi în lipsa oricărei oportunităţi pentru o viaţă mai bună, cultul şmecheraşului de cartier se propagă repede, şi ajungem să simţim in fiecare zi consecinţele acestor comportamente. De multe ori, în combinaţie cu prostia, ajungem să fim martorii unor scene ca cele din ultima perioadă.

Am înţeles că “prietenia”, cu interes, dintre unii reprezentanţi ai statului şi infractori, dăunează grav liniştii şi ordinii publice. Acolo unde există şi cea mai mică suspiciune de favorizare a infractorilor din partea celor care, în mod normal,  trebuie să aplice şi să vegheze la respectarea legii, se impune corectarea prin pedepsirea vinovaţilor şi demiterea acestora din sistemul public. Altfel, o să mai asistăm la violenţe, ca rezultat al lipsei de autoritate a poliţiei în faţa infractorilor.

Am mai înţeles că pregătirea unor poliţişti este incompletă pentru astfel de situaţii. La Săcele, au întârziat să folosească echipamentul din dotare şi au prelungit astfel bătaia generală. Înţeleg, sunt oameni, se tem pentru viaţa lor, mai ales când nu poţi potoli, cu vorba bună, o grămadă violentă. Dar tocmai din acest motiv trebuie să foloseşti arma din dotare şi mai ales pentru că nu ai voie să îi laşi să se omoare între ei.

Manevrarea politică a comunităţilor sărace în scop electoral, alimentează comportamente violente sau dezvoltarea de atitudini potrivnice respectării legii, ca soluţie pentru bunăstarea individului. Gata cu uleiul, făina, cartofii, banii, ca plată pentru votul exprimat „liber” al oamenilor. Politicienii care promit, care reprezintă şi comunităţile sărace de romi sau ne-romi, trebuie să facă, să pună osul la treabă. Liderii locali romi, slabi, fără rezultate vizibile în viaţă comunităţii, dar prin care se negociază viaţa celor pe care îi reprezintă, trebuie să se retragă, să plece.

Ce e totuşi foarte trist şi m-a marcat destul de tare sufleteşte, este cererea de moarte pentru nişte oameni. Cum poţi tu, mai ales creştin, să ceri în ziua în care Fiul Omului a înviat, moartea altor oameni. Este dureros! Te mai poţi considera om după ce ai cerut, chiar şi într-un moment de furie care ţi-a alimentat prejudecăţile, moartea altui om?

Care mai este diferenţa dintre tine şi ne-oamenii care au dat cu lopeţile în cap altor oameni, din dorinţa nebuna de a-şi impune supremaţia sau de a rezolva conflicte mai vechi, chiar dacă asta ar fi putut însemna moartea celuilalt?

Ca o concluzie a celor spuse mai sus: Vina nu aparţine doar unei singure părţi. Scandaluri s-au întâmplat de foarte multe ori, printre romi sau ne-romi, cu abuz sau fără abuz al poliţiei. Acum sunt foarte vizibile, datorită situaţiei. Pentru comunităţile de romi, pe termen mediu şi lung, o soluţie ar fi următoarea: Investiţia considerabilă a statului, pentru facilitarea accesului la educaţie de calitate, pentru copiii din medii toxice, sărace. România are o strategie pentru incluziunea romilor, dar aproape deloc bugetată, unii spun că există doar pe hârtie. Copiii, încă, mai pot fi modelaţi. Cunosc cazuri în care părinţii, scandalagii de meserie, s-au potolit de ruşinea copiilor absolvenţi de studii superioare. Unii dintre copii lucrează în cadrul poliţiei. 

Nu trebuie să picăm în capcana întinsă de prostia şi inconştienţa câtorva teribilişti. Faptele lor, pedepsite, au lăsat urme adânci în mintea noastră. Dacă vom mai continua, indiferent de context, de etnie, de religie, etc., să mai luptăm unul împotriva celuilalt, necuratul se va bucura din ce în ce mai mult. Răul va triumfa şi România va pierde lupta cu normalitatea.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite