Impactul formulărilor din mass-media asupra condamnărilor din tribunale

De ce a existat o explozie în atenţia pentru nevinovăţie în jurul anului 2000? Ce explică variaţia în numărul de condamnări la moarte date de juriu în America? De ce apare inerţia? La toate aceste întrebări ne vor răspunde Frank Baumgartner şi Suzanna Linn de la Universitatea de Stat Pennsylvania şi Amber Boydstun de la Universitatea din California – Davis.

Din 1961 până la moratoriul din 1972, aproximativ 100 de americani au fost condamnaţi la moarte anual. O scădere dramatică a avut loc după moratoriu, dar sentinţele de condamnare la moarte au început uşor să crească în anticiparea reinstaurării pedepsei cu moartea, ajungând la 300 în 1975. Apoi, în 1997, trendul s-a inversat şi a scăzut continuu cel puţin până în 2009. Numărul execuţiilor a fost întotdeauna mai mic ca numărul condamnărilor la moarte. De fapt, o majoritate a pedepselor cu moartea sunt schimbate la apel. Execuţiile au atins recordul în SUA în 1935, iar apoi au scăzut în mod regulat până în 1960 când au atins zero, unde a şi rămas până în 1977 când Gary Graham a devenit primul executat din epoca modernă.

Acest articol încearcă să exploreze impactul formulărilor din titlurile din mass-media asupra politicilor publice, în mod specific asupra numărului de condamnaţi la moarte de la an la an. Unii spun că politica pedepselor cu moartea nu este influenţată de ştirile din mass-media, ci de fenomene mai adânci din interiorul sistemul de justiţie. Această ipoteză urmează să fie invalidată de acest articol. Acest studiu testează ipoteza că formularea din ştiri influenţează pedeapsa cu moartea printr-o simplă regresie multivariată în timp. Acest studiu testează de asemenea dacă numărul celor exoneraţi sau efectul combinat al acestora cu efectul ştirilor poate explica scăderea condamnărilor la moarte.

Formularea din media influenţează politicile publice

Schimbările în ceea ce priveşte formularea problemelor privind energia nucleară, pesticidele, fumatul, şi aşa cum va reieşi din acest studiu, pedeapsa capitală, au un efect dramatic asupra politicilor, aşa cum au demonstrat la rândul lor Baumgartner şi Jones (1993), Schneider şi Ingram (1993) şi Riker (1986).

Impunerea formulărilor inocenţei

Problema a început cu argumentul că sistemul este corupt şi nedrept. Procesul, condus de birocraţi, este susceptibil în mod inevitabil la erori. Proiecte aşa numite ale inocenţei au început, care la rândul lor au descoperit mai multe exemple de oameni nevinovaţi condamnaţi, care la rândul lor a stârnit şi mai multă atenţie asupra lor în mass-media. Acest studiu se axează pe creşterea numărului de argumente de tip inocent împotriva pedepsei cu moartea şi efectul lor asupra numărului de pedepse cu moartea din SUA.

Scopurile acestui studiu cantitativ

Acest studiu vrea să demonstreze cantitativ schimbarea de atenţie care a avut loc în felul în care mass-media acoperă pedeapsa cu moartea, impactul acestor schimbări asupra tonului ştirii (pro sau contra pedepsei cu moartea) şi impactul tonului discuţiei asupra rezultatelor politicilor publice.

Datele

În New York Times sunt 3939 de ştiri şi articole legate de pedeapsa cu moartea din 1960 până în 2005, codate în 65 de argumente sau formulări diferite, agregate în şapte mari teme sau dimensiuni: eficacitate, moralitate, corectitudine, constituţionalitate, cost, modul execuţiei şi avertizări internaţionale.

Cum a crescut „formularea inocenţei“

Cercetători în domeniul dreptului, judecători şi jurnalişti s-au concentrat pe chestiuni de nevinovăţie în anii 1970 şi 1980, nu din coincidenţă în urma scandalului Watergate şi rezultatul lui direct – neîncrederea oamenilor în guvern. Fascinaţia glam de la TV legat de porterizarea ADN-ului a contribuit şi mai mult la creşterea formulării inocenţei. Prima schimbare în ceea ce priveşte formularea a fost notată în 1993, când atenţia s-a concentrat din ce în ce mai mult pe întrebări legate de inculpaţi în procese decât pe victime. Este puternic asociată cu teama crescândă legată de nevinovăţie, corectitudine şi acurateţe a proceselor şi în particular cu susţinerea nevinovăţiei, probleme legate de probe folosite, probleme legate de imperfecţiuni în sistemul de justiţie, caracteristici ale inculpatului. Atenţia s-a mutat spre o relatare din ce în ce mai anti-pedeapsa capitală. Subiectele discuţiei explică tonul, iar tonul explică răspunsul din partea politicienilor. Cum din ce în ce mai mulţi americani se opuneau pedepsei capitale, numărul pedepselor cu moartea era de aşteptat să scadă. Mai mult, cu cât opinia devine din ce în ce mai puţin favorită, procurorii devin din ce în ce mai puţin înclinaţi să ceară pedeapsa capitală.

Rezultate

Inerţia. Numărul pedepselor din anul precedent se propagă cu o rată de 0.316. Asta înseamnă că fiecare pedeapsă cu moartea dintr-un an este statistic răspunzătoare pentru o treime dintr-o pedeapsă cu moartea din anul următor.

Relaţia media – condamnare. Pentru fiecare zece noi ştiri pozitive despre pedeapsa cu moartea, este de aşteptat un surplus de cinci noi pedepse cu moartea. O schimbare de zece puncte în ştirile pro-pedeapsa cu moartea aduce un număr de 6.5 noi pedepse cu moartea.

Relaţia condamnări – opinia publică. Efectul pe termen scurt a unei schimbări de un punct în opinia publică este de peste cinci în numărul de pedepse cu moartea.

Relaţia dintre interzicerea pedepsei cu moartea din Constituţie şi condamnări. Efectele estimate ale interzicerii prin Constituţie a pedepsei capitale asupra pedepselor cu moartea a fost că numărul pedepselor a scăzut cu aproximativ 68, iar când articolul a fost abrogat din Constituţie, numărul a crescut cu 129. Schimbarea din formulările din media au produs acelaşi efect asupra pedepselor cu moartea ca interzicerea prin Constituţie.

Ca o concluzie, exonerările de la pedeapsa cu moartea nu au nicun efect asupra numărului de pedepse cu moartea din fiecare an. Cu toate acestea, scăderi în numărul omuciderilor şi un mesaj constant în media anti-pedeapsa cu moartea au tras opinia publică într-o direcţie anti-pedeapsa capitală şi atât în mod direct cât şi indirect prin intermediul opiniei publice, au dus la o reducere a numărului pedepselor capitale.