Interviul acordat postului BBC ne prezintă un Ion Iliescu lipsit de remuşcări pentru rolul său din decembrie 1989. Omul nu recunoaşte nimic.

Să purcedem la o scurtă analiză pe text. În rest, e treaba Justiţiei. Doar n-o fi fost împuşcată şi ea la Revoluţie...

„Cine ar putea să mă judece pe mine în legătură cu Revoluţia română? Să fim serioşi!" Răspuns: Justiţia română are şi dreptul, şi obligaţia să judece crimele Revoluţiei. Iar Iliescu nu poate lipsi din acest dosar.

„Eu să fiu în închisoare?! Cine este... cine se gândeşte la asta? Cei care ridică o astfel de problemă nu sunt oameni normali". Ion Iliescu crede, pesemne, că are imunitate pe viaţă, indiferent de faptele pe care le-a făptuit sau le-a girat. Dar există mulţi oameni normali care cred că locul său e în puşcărie. Sigur, în urma unei judecăţi corecte, nu a unui simulacru precum cel aplicat de el părintelui său ideologic, Nicolae Ceauşescu, care „a întinat nobilele idealuri ale comunismului".

„Eu să fiu în închisoare?! Dacă cineva ar încerca aşa ceva, ar provoca un protest general în întreaga ţară". Modelul bolşevic: nu contează un eventual verdict judecătoresc, ci ameninţarea cu „masele largi populare". Dar mă tem că i-ar sări oamenii în ajutor lui Iliescu la fel cum au sărit să-l salveze pe Ceauşescu: bombardându-l cu bâte şi cu pietre.

„Eu am fost o ţintă a celor care trăgeau în zilele Revoluţiei, şi nu organizatorul... acelei diversiuni teroriste. A fost o diversiune îndreptată împotriva noastră, a celor care am organizat prima structură provizorie a noii puteri". Fals! Iliescu, Militaru, Brucan, Voican şi ceilalţi membri ai comandoului sovietic ajuns la putere în România nu au fost în pericol nicio secundă. Iar diversiunea teroristă au făcut-o ei, nu altcineva. În ultimele 70 de zile am demonstrat cu dovezi clare cine a omorât aproape 1.000 de oameni după fuga lui Ceauşescu.

„Noi am fi preferat să fi avut condiţii pentru un proces deschis, dar în acest timp mureau oameni. Întrebarea era cum să oprim acea diversiune teroristă. Decizia s-a dovedit corectă". Fals! Ion Iliescu şi braţul său armat, generalul Militaru, au creat diversiunea teroristă, cu măcelurile de rigoare, tocmai pentru a justifica lichidarea sumară a Ceauşeştilor.

„Tot poporul a simţit că am făcut sacrificii de-a lungul întregii mele vieţi". Asta-i bună! Şi seamănă cu o replică a Elenei Ceauşescu în procesul de la Târgovişte: „Am muncit şi am luptat pentru popor de la 14 ani, aşa... mi-am sacrificat toată viaţa pentru popor... şi poporul este poporul nostru şi nu-l trădăm noi poporul!".
Personal, nu simt o mare bucurie să-l văd pe Iliescu în puşcărie. Dar vreau să-i scriu pe frunte „TERORIST", aşa cum a scris el, prin cătarea lui Militaru, pe trupul decapitat al colonelului Trosca!

Este esenţial ca Ion Iliescu să fie reţinut de istorie aşa cum a fost, nu cu chipul zugrăvit de propriile-i minciuni.