Idee revoluţionară sau eşec lamentabil? Ce şanse are în România săptămâna de lucru de patru zile

Politicieni europeni de stânga şi reprezentanţi ai centralelor sindicale susţin că ar trebui adoptată săptămâna de muncă de patru zile, ca modalitate de a ajuta economiile să se recupereze în urma pandemiei. Piaţa muncii deja a făcut un prim pas către schimbarea tiparului de muncă, prin implementarea telemuncii. Ce şanse are România de a se înscrie în trendul european al economiilor moderne?

Marea Britanie, Germania, Spania şi alte ţări ar trebui să treacă de la săptămâna de muncă de cinci zile la cea de patru zile. Aceasta pentru a ajuta economiile să-şi revină de pe urma pandemiei de Covid-19, susţin politicieni de stânga, dar şi oficiali ai sindicatelor unite europene care au adresat o scrisoare atât premierului britanic Boris Johnson şi celui spaniol, Pedro Sánchez, cât şi cancelarului german Angela Merkel, precum şi altor lideri, scrie „The Guardian”.  

În document se face referire la fapul că, muncitorii au fost de acord de-a lungul istoriei, să lucreze ore mai puţine pentru a salva locuri de muncă, dar se subliniază şi ”oportunitatea” oferită de această perioadă de criză, de a regândi tiparele de lucru  oportunitate care, ar putea contribui, totodată, la reducerea consumului de energie şi la combaterea crizei climatice. 

„Zilele de lucru mai reduse au fost folosite în perioadele de criză şi de recesiune economică ca o modalitate de a distribui mai echitabil munca între şomeri şi cei supraaglomeraţi cu sarcini de lucru”, se argumentează în scrisoare. „Pentru a face un pas înainte către civilizaţie şi către o societate mai bună, acum este momentul să profităm de situaţie şi să ne îndreptăm către ore de muncă mai puţine, fără pierderi de salarii”, potrivit aceleiaşi surse. 

„Pandemia Covid-19 a aruncat lumea muncii în aer”

Propunerea de a lucra patru zile pe săptămână a stârnit, în ultimii ani, interesul unui număr mic, dar în creştere de companii care susţin că productivitatea a crescut şi s-a îmbunătăţit în acelaşi timp şi sănătatea mintală a lucrătorilor. O opoziţie puternică vine din partea industriaşilor care consideră că impunerea unei săptămâni de muncă de patru zile ar fi „un pas în direcţia greşită”. 

Joe Ryle, un militant al „săptămânii de muncă de patru zile” din Marea Britanie, susţine că: „Pandemia de Covid-19 a aruncat lumea muncii în aer, oferind o oportunitate atât de necesară pentru a regândi modul în care lucrăm. Săptămâna de lucru de patru zile a intrat în trend şi acum revine guvernelor, liderilor de afaceri şi sindicatelor să conlucreze pentru ca aceasta să devină realitate.”

Lorraine Gray, director de operaţiuni, este un exemplu de antreprenor din Glasgow care a trecut la săptămâna de muncă de patru zile, în cadrul companiei sale de telefonie şi marketing digital. Ea spune că, în cei doi ani în care angajaţii au început să aibă liber vinerea, fără reduceri salariale sau alte beneficii, a crescut în mod uimitor productivitatea cu 29,5%. Măsura a dus, de asemenea, la creşterea satisfacţiei şi a sănătăţii angajaţilor. Acum, firma se aşteaptă ca veniturile preconizate să crească de la cinci milioane de lire sterline, în iunie 2019, până la 15 milioane de lire, în exerciţiul financiar următor. „Este vorba despre crearea unei culturi cu adevărat motivante la locul de muncă”, a spus Gray. 

Companiile de call-center tind să aibă o rotaţie ridicată a personalului şi costuri mari de recrutare, dar, din cei 130 de angajaţi ai lui Gray, doar doi au părăsit jobul, anul trecut, mai spune aceasta. Compania s-a lovit iniţial de scepticismul clienţilor, mai ales al celor „de modă veche”, dar după ce s-a dovedit a fi un succes intenţionează să-l testeze în afara Marii Britanii, în SUA şi în Málaga, sudul Spaniei. 

FOTO Shutterstock
 

Echilibru mai bun între muncă şi viaţa personală

Chiar dacă unii se tem că munca mai puţină cu păstrarea beneficiilor salariale duce la faliment, în fapt, s-a demonstrat că, în mod paradoxal, de fiecare dată când s-a redus numărul de ore lucrate într-o săptămână, productivitatea nu a scăzut, dimpotrivă. „Deci nu a fost un impact negativ asupra producţiei economice”, subliniază analistul economic, Dragoş Cabat.

Niciun stat nu a implementat până acum săptămâna de lucru de patru zile, dar companii din Marea Britanie, din Germania şi din ţările nordice au făcut-o şi nu fără rezultate pozitive, adaugă specialistul. „Ideea de a trece la săptămâna de muncă de patru zile este o idee veche, dar, în acelaşi timp modernă. Este o idee de stânga în sensul că se referă la condiţiile pentru oamenii obişnuiţi, dar nu este în niciun caz o idee socialistă sau comunistă, cu atât mai puţin. Să nu uităm că oamenii au muncit, iniţial, şase zile pe săptămână, apoi, cinci, apoi numărul de ore de lucru pe zi s-a redus şi acum a apărut ideea de a lucra patru zile pe săptămână. În ţările dezvoltate nu se mai munceşte opt ore pe zi de ceva timp, ci şapte ore”, mai spune acesta. 

Ideea se aliniază cu ceea ce vedem pe pieţele internaţionale, prin faptul că oamenii sunt înlocuiţi din ce în ce mai mult de roboţi. „În al doilea rând, oamenii nu mai au nevoie să muncească atât de mult pentru că cei din ţările dezvoltate îşi pot asigura un venit decent fără să trebuiască să se ducă la serviciu atât de mult. Este un model venit din ţările nordice. Germania, chiar şi Franţa sunt foarte avansate pe acest subiect al reducerii orelor de muncă, pentru că se produce un echilibru mai bun între lucru şi viaţa privată. Iar dacă în ţările dezvoltate se va munci mai puţin, ţările mai puţin dezvoltate, unde se munceşte în continuare mai mult, vor putea micşora decalajele de nivel de trai în următorii 10-20 de ani”, adaugă Dragoş Cabat. 

Specialistul mai spune că lui i se pare o metodă mai viabilă aceea de reducere a numărului de ore de muncă pe zi, de la opt ore, la şase ore, decât munca timp de patru zile, dar că fiecare are avantajele şi dezavantajele ei. „Marele avantaj al săptămânii de muncă de patru zile este acela că oamenii pot să aibă mai mult timp liber în care să stea cu familia. Şi s-ar putea ca PIB-ul respectivelor ţări chiar să crească, pentru că în weekendul prelungit oamenii vor merge mai mult în vacanţă şi vor cheltui mai mult”, punctează analistul economic. 

În orice caz, primul pas către schimbarea tiparului de muncă a fost făcut în majoritatea ţărilor europene prin introducerea telemuncii. Înainte de pandemie, puţini angajatori ar fi fost de acord ca lucrătorii lor să muncească de acasă, subliniază Dragoş Cabat. Cu toate acestea, modelul s-a dovedit a fi unul perfect funcţional: „Pandemia a demonstrat că se poate lucra la fel de bine, poate mai bine şi de acasă şi chiar mai mult.”
 

FOTO Bogdan Bola
 

Nu orice domeniu suportă un astfel de tipar

În unele domenii însă rezistenţa managerilor este de înţeles. În construcţii, de exemplu, cu greu s-ar putea închipui o reducere a săptămânii de lucru sau a numărului de ore lucrate. Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii, ARACO, explică de ce: „Activitatea din construcţii este orientată pe proiecte. Ceea ce înseamnă că, într-o perioadă de timp, convenită printr-un contract, sunt concentrate resurse. În România, activitatea de construcţii este afectată de perioada timpului nefavorabil şi asta face necesară concentrarea în principal în perioada primăvară, vară, toamnă. Pentru noi, este important să lucrăm cât se poate de mult în condiţii meteo predictibile şi nu se pune problema reducerii programului de lucru. Dacă prin reducere la absurd ne-am gândi la reducerea timpului de muncă s-ar extinde durata de execuţie pe contracte şi nu este în interesul beneficiarului şi nici al firmelor de construcţii.”

Dumitru Costin, şeful Blocului Naţional Sindical, spune că, economia României este una învechită care nu permite munca mai puţină. „Nu se pot face minuni în industria României. În sensul în care să creştem productivitatea muncii peste noapte. Avem o economie înapoiată, cu activităţi economice rudimentare, care necesită multă manoperă. Într-o fabrică de cablaje auto sau într-una de confecţii e manoperă multă. Dacă s-ar fi putut face cablaje auto în mod automatizat nu le-ar fi mutat ei din Germania, Japonia, în România. Deci, noi avem activităţi intensive, nu din cele care presupun automatizări. Iar pe cale de consecinţă, câştigurile lucrătorilor sunt mici. Ca să putem aplica acest model al săptămânii reduse de lucru de patru zile şi să păstrăm şi salariile, ar trebui ca România să reformeze masiv economia. Adică să vină investitori în domenii cu valoare adăugată mare, care să însemne noi tehnologii, cu productivitate mare. Apoi, ar trebui crescută capacitatea profesională a oamenilor de a opera pe noii tehnologii. Altminteri, discuţiile nu-şi au rostul”, conchide liderul sindical.  

Speranţa nu este cu totul pierdută, dă asigurări Dragoş Cabat. Chiar dacă suntem în urma ţărilor dezvoltate şi nu ne putem permite să muncim mai puţin, evoluţia pieţei muncii în condiţii de pandemie ar putea impune şi la noi o astfel de tendinţă, forţând modernizarea. 

30% din companii spun că productivitatea a crescut în telemuncă

Productivitatea angajaţilor a crescut de la implementarea muncii de acasă, în circa 30% din companiile care au răspuns unui studiu PwC România. Alte 44% au spuss că productivitatea a rămas la acelaşi nivel. Dintre repondenţii care au menţionat creşterea productivităţii, 76% spun că principalul factor care contribuie la această evoluţie este majorarea timpului alocat muncii datorită lucrului de la distanţă.

„Pandemia ne-a arătat că lucrul de la distanţă la scară mare este realizabil şi îngrijorările cu privire la productivitate s-au diminuat pe măsură ce companiile au rezolvat problemele legate de implementarea tehnologiilor necesare. Este de aşteptat ca munca de la distanţă să fie aplicată de tot mai multe organizaţii pe termen lung”, a declarat Ionuţ Simion, country managing partner PwC România.

Studiul PwC România HR Barometru a fost derulat în septembrie-octombrie 2020, în  41 de companii, din sectoarele: energie, retail/FMCG, farmaceutic, IT&C, servicii financiare, industrie.