Iartă-ne, Doamne!

Intenţionat am scris şi publicat comentariul dedicat Sărbătorilor de Paşte la sfârşitul săptămânii trecute. Doream să mă adresez tuturor celor ce au bunăvoinţa să mă citească onest, indiferent că sunt agnostici sau credincioşi, indiferent de confesiunea căreia îi aparţin.

Am făcut-o cu gândul că, în aceste zile şi săptămâni, pentru toţi extrem de dificile, avem nevoie mai presus de orice de unitate. De toleranţă şi de bună înţelegere.

Iată, constat în ultimele zile că discursul din spaţiul public devine tot mai intolerant, din ce în ce mai contondent. Ne certăm unii cu alţii pornind de la felul în care ar trebui să sărbătorim  Paştele ortodox.  Atenţie, repet, nu ne înţelegem pe tema celebrării la vedere,  de parcă s-ar fi iniţiat o Daciadă a credinţei,  a celei mai mari sărbători a Creştinătăţii.

Nu sunt din cale afară de religios. Nu merg duminică de duminică la Biserică. Dar măcar atâta lucru ştiu şi eu. Că sărbătorile religioase au cu adevărat un sens doar dacă le trăim în primul rând pentru noi înşine. Pentru sufletul nostru. Ajunge să citim mărturiile acelor semeni de-ai noştri care, în vremea comunismului, au cunoscut teribila experienţă carcerală şi vom vedea că, deşi în închisori, deşi singuri, ei au ştiut ca nimeni alţii să primească  vestea cea bună a Învierii.

Anul acesta ni s-a cerut să sărbătorim Paştele în casă. Aşa au făcut-o, fraţii noştri, catolici. Papa Francisc a oficiat Sfânta liturghie în celebra Piaţă San Pietro doar aparent goală. De fapt, era atâta însufleţire, atâta trăire acolo. Cred că trebuia să îi înţelegem lecţia cu toţii. Şi oameni simpli, şi guvernanţi, şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, începând cu Patriarhul Daniel. Ceva s-a întâmplat şi a intervenit pe nepusă masă, vorba preşedintelui Klaus Iohannis, “un aşa- zis acord “ cu care au început să se fălească şi Ministerul de Interne, şi Ierarhii BOR. Uitând şi unii, şi alţii lecţia smereniei.  Ministrul de Interne, dl. Ioan Marcel Vela, ne-a spus că preşedintele ar fi fost înştiinţat şi ar fi fost de acord cu el. Preşedintele a negat implicit zicerea d-lui Vela. Dl. Orban a tăcut chitic. Totuşi, cine minte? De ce o face? Pentru voturi?

Mai rău. După ce ierarhii Bisericii au părut că, în fine, înţeleg că adevărata credinţă nu se arată prin bogăţia odăjdiilor şi mulţimea mătăniilor bătute doar de ochii lumii au lansat în spaţiul public tot felul de vorbe nelalocul lor. Cred că deloc pe placul bunului Dumnezeu. Cap de listă Teodosie Snagoveanu căruia de multă vreme nu i se mai potriveşte nici măcar zicerea fă ce ce zice Popa, nu ce face!, atâtea păcate şi faptice, şi verbale are respectiva înaltă faţă bisericească.

Cert e că iar ne-am învrăjbit, iar ne contrazicem, iar nu ne vedem de ale noastre, iar nu ne cultivăm, aşa cum s-ar cuveni, grădina, iar aruncăm cu mizerii în grădina vecinului. Din motive care nu au nimic în comun cu jertfa lui Iisus.
Iartă-ne, Doamne! 

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro