Hoitarii revolutiei

Ei nu mai vor sa dea nimic, dar ii cer patriei sa le dea totul. Obligatoriu si irevocabil. Iar patria nu trebuie sa cracneasca, ci sa astearna la picioarele lor nesfarsite dovezi de gratitudine,

Ei nu mai vor sa dea nimic, dar ii cer patriei sa le dea totul. Obligatoriu si irevocabil. Iar patria nu trebuie sa cracneasca, ci sa astearna la picioarele lor nesfarsite dovezi de gratitudine, ispasind in felul acesta nefasta intamplare de a-i fi zamislit. Hoitarii revolutiei nu o iarta. Un deceniu s-au nutrit din recunostinta ei. Unii si-au construit afaceri, altii, mici imperii, altii s-au cocotat in functii pentru care nu aveau nici o capacitate. Acum, o iau de la capat, pretinzand recompense indexate. Case, terenuri, locuri de veci, indemnizatii, scutiri de taxe si impozite, credite in Euro cu dobanzi simbolice, burse de studii si posturi in administratie. Patria este somata sa le indulceasca viata intre cresa si cimitir. Recent, 90 de parlamentari - majoritatea revolutionari cu patalama - au semnat legea care le reinstaureaza privilegiile. Beneficiarii ei sunt, in principiu, ranitii si luptatorii din decembrie 1989, aproape 25 de mii de persoane. Numarul luptatorilor - care inca nu se cunoaste cu exactitate - ar fi crescut, fara indoiala, daca nu s-ar fi descoperit fabricantii de certificate (numai Bebe Ivanovici comandase vreo 53.000) si nu ar fi ramas litera moarta o serie de facilitati din Legea 42/1990. Toti posesorii de certificate, fie ca sunt revolutionari autentici sau impostori, fie ca si-au luat sau nu drepturile prevazute in vechea lege, sunt egali in fata celei noi, ale carei prevederi au devenit imperative. In realitate insa, lucrurile nu stau chiar asa. Exista o categorie de revolutionari care nu a pretins nimic, o alta care nu a primit nimic, una care s-a multumit cu putin si a patra care a inhatat tot ce se putea. Legea 42 este modificata, acum, tot in favoarea acesteia din urma. Este de-ajuns lista semnatarilor, pentru o prima concluzie. Codrin Stefanescu, Dorin Lazar Maior, Vasile Duta, Luca Stefanoiu, Traian Rece, Ioan Sarbulescu, toti acestia sunt parlamentari-revolutionari din PSD. Ii sustin zeci de colegi de partid, senatori si deputati din PD si PRM, cu sau fara legatura cu evenimentele din decembrie. Avalansa de semnaturi pesediste arata ca legea este modificata in beneficiul revolutionarilor Puterii. Nu de mult, cateva organizatii de revolutionari s-au unificat sub tutela partidului de guvernamant. Adrian Nastase insusi a venit, atunci, sa salute adunarea, iar pe Codrin Stefanescu, seful unificator si demisionar din PRM, l-a facut direct secretar executiv al partidului. Reinstaurarea privilegiilor din Legea 42 este rasplata grasa pentru oportunistii lideri de organizatii care au ingrosat randurile PSD, dupa modelul aberant, dar deja consacrat - sef de sindicat si demnitar. Avand girul guvernantilor si promisiuni de sustinere din partea presedintelui Iliescu, legea, cu putin efort, ar putea fi votata de Camera pana pe 22 decembrie, asternand astfel o bruma de emotie peste mercantilismul ei grosolan. Aceia care au stiut cum sa profite de vechea lege vor sti cum sa se foloseasca si de varianta ei imbunatatita. Este greu de imaginat ca un revolutionar care nu a cerut, niciodata, nimic se va repezi sa emita pretentii, ca unuia care nu are relatiile potrivite i se va vinde un spatiu comercial fara licitatie. Cumparaturile de acest fel sunt pentru insi ca Bebe Ivanovici, baronul de Ilfov, sau Ilie Platica Vidovici, baronul de Galati. Acestia si luptatorii din Parlament au ajuns sa simbolizeze, astazi, revolutia romana. Cum de mai pot pretinde "indemnizatii de gratitudine", dupa un deceniu de imbuibare? Cum de mai poate Luca Stefanoiu sa reclame patriei recunostinta, dupa ce a omorat cu masina un copil? Cum de nu multumesc in genunchi patriei ca inca ii tolereaza? Se implinesc 13 ani de la caderea lui Ceausescu si sunt tot mai putine si mai slabe vocile acelora care cer sa spuna adevarul si sa se faca dreptate mortilor de la Timisoara si Bucuresti. Formalismul ingheata comemorarile iar gustul libertatii si-a pierdut prospetimea. Societatea romaneasca, in care nu s-a produs inca o dezbatere profunda despre revolutie, prefera sa uite. Din aceasta cauza, nici nu este sigura daca a trait cu adevarat o revolutie, o revolta sau o lovitura de stat. Ideea de revolutionar, cu incarcatura sa idealist-eroica, a fost tarata in vulgaritate si impostura chiar de catre unii dintre aceia care si-au luat ravnitul titlu. Dupa atata vreme, ei continua sa se infrupte direct din carnea ei.