Am aflat despre el de pe Facebook şi nu mi-a venit să cred ce vrea să facă: să găsească în adăposturi cel mai bun câine vagabond şi să îl dreseze pentru o persoană cu handicap. Am luat la rând toate postările ca să aflu cât mai multe despre povestea sa şi, repet, tot nu-mi venea să cred că în România se întâmplă acest lucru.
 
“Sunt Cătălin Cornea, Membru Fondator al Clubului de Dresaj Canin din România, cu o experienţă în dresaj canin de peste 17 ani, în special în cazuri de reabilitare a câinilor cu probleme: frică, lipsă de socializare, sau agresivitate. 
 
Cred in faptul că dresajul canin poate fi folosit într-un scop nobil şi că animalele fără stăpân pot deveni un sprijin psihologic si fizic pentru persoane cu diverse afectiuni sau nevoi speciale”.
 
Americanii au “Cesar şi câinii”, noi avem Hingherul cel bun – pe Cătălin. Nu are o emisiune TV, dar are o pagină de Facebook prin care dă exemple de cazuri din România în care câinii sunt un ajutor de nădejde pentru copii sau adulţi cu handicap şi prin care a povestit de-a lungul timpului prin ce-a trecut ca să găsească Aleasa. Cine e ea?
 
“Dragii mei, anunt important: ea este Aleasa! Am vazut multi caini minunati, dar catelusa asta m-a uimit prin cat de iubitoare, ascultatoare si umana poate fi. Odata urcata in masina hingherului cel bun, viata ei s-a schimbat pentru ca la randul ei sa poata schimba o viata: cea a unei persoane cu handicap locomotor! Astept cu nerabdare de la voi propuneri de nume. Si incurajari pe perioada dresajului, da?”
 
 
 
 
 
Până la urmă Karma i-a rămas numele. Ce a învăţat în 3 săptămâni? Iată un exemplu.
 
Mi-ar plăcea să existe un program finanţat pentru ca aceste lucruri să se întâmple cât mai des. Câţi oameni ar beneficia de ajutor? Câţi câini docili ar fi salvaţi de la moarte? Habar nu am. Poate apuc vremea să văd aşa ceva întâmplându-se.
 
Iar despre “hingherul cel bun” nu pot să mai spun decât că îmi aminteşte de zicala: A fi OM e lucru mare!