Vorbind despre claw-back-ul la medicamente (oare ce-o fi aia!?), Ministrul Costache face primul pas greşit din mandatul său abia început, cu adevărat prima comunicare managerială de la instalare: "Toată lumea se uită la Ministerul Sănătăţii, când, de fapt, problema este la Ministerul de Finanţe şi ghidul care îl dă primul ministru asupra comportamentului Ministerului de Finanţe.". Nimic mai fals! O astfel de aruncare a prosopului înainte de a începe jocul, de mutare a responsabilităţii în curtea lui Cîţu şi implicit pe umerii premierului Orban, este aproape un gest de laşitate, o abdicare imediată şi o recunoaştere că, personal, nu are soluţii. Sper ca domnul doctor Costache să îşi revină şi să revină în ring cât de curând.

Industria farma cere suplimentarea bugetului sănătăţii cu cel puţin 300 de milioane de euro şi, concomitent, creşterea preţului la medicamente, adică alt efort bugetar, imposibil de cuantificat încă. Altfel, nu se mai aduc medicamente, se trimit la export stocurile şi se declanşează o criză imediată şi devastatoare. 

Începe negocierea. Pe de o parte industria, cu sute de specialişti în simulare economică, pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii şi CNAS - având în spate....să zicem... pe nimeni. Pentru supravegherea unui comerţ din bani publici de 2000 de milioane de euro, Sănătatea nu are pe nimeni!!!! Achiziţionează marfă de 1% din PIB şi plăteşte facturile ca o contabilă de la un butic de cartier, fără nicio analiză privind eficientizarea sau rentabilitatea. 

Soluţia simplistă prefigurată de ministrul Costache, mai mulţi bani de la buget, este cea mai toxică! 
Nu pentru că nu ar trebui luată o asemenea măsură ci pentru ca o asemenea concesie nu se face fără o largă negociere privind cadrul achiziţiei şi consumului de medicamente, mai pompos spus, o nouă politică a medicamentului. Şi dacă ar achiziţiona aparatură pentru sala de operaţii în care lucrează, ministrul ar negocia condiţiile şi preţul, nu ar trimite comerciantul la directorul economic pentru plată! 

Situaţia actuală a fost creată de incompetenţa foştilor miniştrii ai sănătăţii, însă nimeni nu digeră povestea cu "greaua moştenire". Este drept, PSD a înfiinţat un post de secretar de stat pentru politica medicamentului, numind un chirurg în poziţia respectivă. După ce apucai să îi dai bună ziua, replica era întotdeauna stupefiantă, paralizantă: "Să nu vă supăraţi, dar eu nu mă pricep de loc la acest subiect!". Şi asta până în ultima zi a mandatului!!! Acum, sub o altă formă, se repetă povestea!

Soluţiile, totuşi, se află la ministerul Costache şi la preşedinta Coja de la CNAS! Klaus Iohannis şi al său guvern Orban ar face mai bine să considere că ţara tocmai ce a fost lovită de un cutremur devastator şi acum trebuie să ia măsurile necesare pentru redresarea situaţiei! 

Luaţi toate resursele umane de care dispuneţi, de la MS, de la CNAS, de la Preşedinţie, de la spitale, 
de la ministerul Economiei, de la Finanţe, de la Academie, de la Parlament, de la Statistică, din bănci de stat sau private, de oriunde există orice fărâmă de expertiză în domeniu, de la orice entitate care vine cu căciula în mână la acest Guvern! Adunaţi  economişti, matematicieni, informaticieni, consilieri de tot felul, medici şi farmacişti, manageri sau simplii funcţionari, închideţi-i în minister, şi nu mai ieşi public până ce nu puneţi pe masă un pachet de negociere, menit să rezolve situaţia existentă!  Abia după aia chemaţi industria la negocieri!

Un guvern Dăncilă abia aşteaptă să se întoarcă, dacă nu sunteţi în stare să arătaţi ALTCEVA!