Greşelile mărunte din CV

Greşelile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel în cauză. Concluziile pe care le tragi din ele sunt aceleaşi, şi în cazul unui magazioner şi în cazul unui mare director. Însă greutatea lor în luarea unei decizii e diferită, de la caz la caz.

Chiar şi cele mărunte sunt alarmante şi eliminatorii atunci când e vorba despre un job în care atenţia la detalii e esenţială, cum ar fi în marketing sau la asistenţa preşedintelui, însă treci mai uşor peste ele la un om de vânzări, care e toată ziua în maşină.

Sigur, toţi trimiţătorii de CV-uri strigă în cor, la unison, şi îi somează pe angajatori şi pe recrutori să nu se uite la astfel de "mărunţişuri", ci să citească ce experienţă are omul, chiar dacă e descrisă cu greşeli. Să ne uităm, adică, la ce ştie omul, nu la cum este.

Eu sunt imun la aceste somaţii, după cum se ştie. În marea majoritate a cazurilor, pentru mine e mai important cum este omul, decât ce ştie. Dacă ceea ce nu ştii poţi învăţa într-o jumătate de zi, într-o săptămână sau o lună, nu prea mai înveţi cum să fii dincolo de facultate, şi, eventual, de cei câţiva ani de la începutul carierei.

De regulă, din informaţiile propriu-zise deduci cam ce ar şti omul să facă. Din format, din exprimare, din punerea în pagină îţi imaginezi cam ce fel de om este. 

Evident, cu cât e mai prost scris CV-ul, cu atât mai valoros este pentru evaluator, fiindcă poate trage mai multe concluzii şi mai exacte.

Greu de imaginat pentru marea majoritate a oamenilor cât de multe concluzii pot fi trase din astfel de "mărunţişuri", şi cât de mult corespunde prima imagine pe care ţi-o faci în mai puţin de un minut, cu realitatea întâlnirilor faţă în faţă, cu confirmările şi reconfirmările de după. Şi cât de puţin se schimbă acestea în timp, după cum am spus.

E interesant de văzut cum percep românii importanţa şi ponderea acestor greşeli mărunte în evaluarea profilului care reiese dintr-un CV, fără cunoaşterea candidatului sau alte informaţii suplimentare despre el. Şi mă refer doar la greşelile neinterpretabile, adică acelea care sunt considerate ca atare de către oricine, nu la cele subiective, de felul “e greşit” să-ţi treci sau să nu-ţi treci vârsta în CV, statement sau achievements etc.

Să luăm un exemplu concret, întotdeauna o sursă inepuizabilă de comentarii şi de controverse: un anunţ pentru recrutarea unei Executive assistant pentru country managerul unei foarte cunoscute corporaţii multinaţionale, cu afaceri foarte mari în România.

Întrebare, aşadar: În cazul recrutării din exemplul de mai sus, de la a câta greşeală măruntă încolo daţi deoparte un CV, indiferent de ce scrie în el ca experienţa şi alte informaţii? Vorbesc acum de greşeli mărunte de felul pusului virgulei lipit de cuvânt, iar cu două rânduri mai jos cu un spaţiu înaintea ei, sau de o listă în care primul cuvânt din rând apare uneori cu literă mare şi alteori cu una mică, cu punct la capăt când nu e propoziţie sau aici cu punct şi virgulă şi trei rânduri mai încolo fără nimic.

Loading…