Şi, evident, de fiecare dată primesc câte o avalanşă de ironii care să mă facă să-mi dau seama, după părerea lor, cât de puţine am învăţat eu în viaţă: Dar dacă ar fi venit Mark Zuckerberg în papuci la interviu l-ai fi recomandat? Dacă ţi-ar fi trimis Steve Jobs un CV scris pe un colţ de hârtie l-ai fi pus pe short list? Ion Ţiriac nu a făcut o facultate, şi se pare că nici liceul nu l-a terminat; pe el l-ai recomanda ca director general la o multinaţională?

Eu le spun că nu, nu i-aş recomanda, iar ei se prăpădesc de râs, crezând că glumesc ca să-mi ascund stinghereala în faţa unui asemenea decisiv argument. Nu, pe Mark Zuckerberg nu l-aş recomanda ca manager într-o companie, fie ea foarte mare sau foarte mică. Nu are nimeni exemple de mari antreprenori, şi cu atât mai puţin dintre cei cu succes vulcanic, peste noapte, care să ne arate cum ar fi fost ei în postura de angajaţi. Şi chiar dacă ar arăta câteva cazuri, tot nu înseamnă că poţi înmulţi exemplul acela cât vrei tu.

Poate că unii ar fi buni, dar nimeni nu poate face o predicţie cu un argument cât de cât credibil, e o loterie! Or, eu nu-mi permit asemenea risc atunci când fac o recrutare, sunt obligat să fac nişte calcule şi să urmez nişte proceduri, nu pe ghicite. Nici pe Steve Jobs nu l-aş recomanda unei corporaţii aşezate, care are grijă de banii ei şi ai acţionarilor. Iar pe Ion Ţiriac niciodată ca angajat, nicăieri şi pe niciun job, oricare ar fi el. Never ever, în niciun caz, sub nicio formă, nici dacă ar spune că nu cere salariu! Consultanţi sau pe proiecte, da, poate că i-aş recomanda, însă nu ca angajaţi. Pe Bill Gates l-aş recomanda, totuşi, oriunde. Cu ce am citit despre el, cred că ar conduce exact la fel şi compania lui şi pe ale altora. Dar pe mulţi alţii nu.

O uşurare şi o consolare, aşadar, pentru toţi cei care nu trec de mine la recrutările noastre: uite, George Butunoiu i-a respins pe Mark Zuckerberg, pe Steve Jobs şi pe Ion Ţiriac! Şi acum şi pe mine...