Generaţia de cetăţeni ai Ungariei, născuţi şi crescuţi în România

Peste 280.000 de cetăţeni români de etnie maghiară, trăitori în România, şi nu numai au solicitat obţinerea cetăţeniei ungare din 2010 încoace, potrivit Ziare.com. Ceea ce nu spun nici oficialii maghiari, iar cei români nu cred că-i duce mintea să spună e că fii şi fiicele acestor oameni sunt automat cetăţeni maghiari. Născuţi şi crescuţi în România, dar cu cetăţenie maghiară. De ce să devii cetăţean maghiar? Unde duce această politică de fapt?

În aceste ultime luni mi-a fost dat să aud fără voia mea felurite conversaţii pe tema cetăţeniei maghiare. Oameni paşnici, născuţi şi crescuţi în România, cu rost în Transilvania, rost clădit de generaţii, familii mixte ori ba. Argumentaţii pornind de la avantajele acestei ”derogări de la cetăţenia (nedorită) română” şi până la discuţii aprinse, fanatice pe tema unei Românii în care nu existau oameni până la descălecatul maghiar. Pasămite, în toată lumea exista pe ici pe colo câte un picior de om, doar aici nu, Transilvania aşteptând goală ca o fecioară bătrână şi disperată descălecatul hunului Attila şi al cohortelor sale. Am asistat cu uimire şi la presiunile pe care le fac cei care au obţinut cetăţenia maghiară asupra membrilor din familiile lor mai puţin doritori ori decişi.

„Nu vreau să-mi pocească numele cum i l-au schimbat surorii mele”, spune o tânără domnişoară de etnie maghiară. Dar nu poate nega că cetăţenia maghiară ar rezolva pentru ea două lucruri esenţiale: i-ar permite să nu mai trebuiască să spună nicăieri în lume că e româncă şi să suporte oprobiul public şi, deloc de neglijat, ar putea pleca oricând în Statele Unite. Nu-i deloc puţin pentru un tânăr care în România celor 7,4 milioane, sau a mămăligii neexpandate nu are rost şi nici nu poate spera la unul pentru că ştie că asta construiesc pentru noi generaţii de moguli şi guvernanţi lacomi şi iresponsabili. 

Între timp, copii cu cetăţenie română ai etnicilor maghiari, devin cetăţeni maghiar născuţi şi crescuţi în România. Căci marea majoritate a acestor oameni nu-şi doresc să plece de aici. Cei mai mulţi îşi caută un rost, o identitate şi nu se pot împăca nici cu trecutul şi nici cu prezentul, dincolo de declaraţiile sforăitoare ale unor politicieni maghiari, la fel de lipsiţi de credibilitate în rândurile etniei lor ca şi politicienii români în rândurile românilor. În 20-50 de ani această politică de a cultiva cetăţeni maghiari, născuţi şi crescuţi în România va duce mai exact unde, domnilor guvernanţi ai României?