Gelozia sau cicăleala telefonică, definite ca acte de violenţă domestică. Familia tradiţională, mai vulnerabilă la violenţa domestică

Gelozia sau cicăleala telefonică, definite ca acte de violenţă domestică. Familia tradiţională, mai vulnerabilă la violenţa domestică

Violenţa psihică este la fel de gravă ca şi cea fizică şi de aceea trebuie sancţionată cu aceeaşi severitate

Violenţa psihologică, dar şi actele de gelozie, telefoanele date la ore nepotrivite, interzicerea sau limitarea realizării profesionale, toate vor putea fi considerate acte de violenţă domestică şi pedepsite ca atare, potrivit unui proiect de lege aprobat deja de Senat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bătăi, înjurături, scandal şi multe alte umilinţe. Este coşmarul trăit zilnic de mii de victime ale violenţei domestice. În alte mii de situaţii, victimele nu sunt neapărat lovite sau rănite, ci sunt terorizate psihic de către partenerii lor. Deşi rănile nu sunt fizice, sunt greu de vindecat, spun specialiştii.

Este motivul pentru care mai mulţi parlamenari au iniţiat un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, pentru ca aceste fapte să fie mai clar definite şi pedepsite ca atare. Mai mult, proiectul lărgeşte sfera violenţei domestice dincolo de familie, incluzând aici şi acţiunile foştilor soţi sau parteneri. În plus, iniţiatorii propun noi servicii sociale pentru asistenţa victimelor: o linie telefonică de urgenţă (help-line) şi echipe mobile de asistenţă socială. „În prezent, amploarea şi gravitatea fenomenului violenţei domestice în România lansează semnale îngrijorătoare, mergând până la decesul victimelor, astfel încât acestea reclamă, în mod imperios, măsuri active, care, pe de o parte să limiteze fenomenul prin măsuri de prevenire şi de gestionare a recidivei faptelor de violenţă, din perspectiva agresorilor, iar pe de altă parte să vină în sprijinul victimelor acestor violenţe“, atrag atenţia iniţiatorii în expunerea de motive. „Faptul că incriminarea violenţei domestice se extinde şi la relaţiile de cuplu este un un lucru bun, pentru că foarte mulţi oameni trăiesc în relaţii de parteneriat, fără a fi căsătoriţi. Deci, legea avea nevoie de ajustări“, afirmă psihologul Mihai Copăceanu.

Violenţa psihică, socială şi culturală

Proiectul de lege redefineşte violenţa domestică, interpretată drept „orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima“.

Totodată, sfera violenţei psihologice este lărgită la acte precum şantajul, gelozia, urmărirea victimei, supravegherea locuinţei sau a locului de muncă ale acesteia sau chiar apelurile telefonice cu o anumită frecvenţă şi la ore nepotrivite.

Redefinită este şi violenţa spirituală, care cuprinde, pe lângă interzicerea sau limitarea satisfacerii necesităţilor moral-spirituale, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, acţiuni precum interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învaţă copiii să vorbească în limba maternă. În cazul violenţei sociale, noţiunea este completată cu interzicerea frecventării locului de muncă, interzicerea sau limitarea realizării profesionale sau deposedarea de acte de identitate.

Noi servicii sociale

Se vrea şi introducerea unor noi categorii de servicii sociale puse la dispoziţia victimelor violenţei domestice. Astfel, sunt prevăzute echipe mobile de intervenţie, formate din reprezentanţi ai Serviciului de Asistenţă Socială.

Aceste echipe mobile, care pot fi sesizate de victime, dar şi de alte persoane, vor avea obligaţia să verifice în teren situaţia de fapt şi să facă evaluări.

Totodată, victimele vor avea la dispoziţie o linie telefonică de urgenţă, pentru a fi consiliate.

Traumele psihice ale violenţei domestice

Specialiştii afirmă că violenţa psihică este la fel de gravă ca şi cea fizică şi de aceea trebuie sancţionată cu aceeaşi severitate. „Violenţa psihică în familie sau în alte relaţii este la fel de nocivă ca cea fizică şi trebuie sancţionată la fel. Se poate ajunge la situaţii extreme. Legislaţia vagă permitea autorităţilor să se derogheze, să amâne, să nu intervină prompt în astfel de situaţii. Până se ajunge în faţa judecătorului, victima este obligată să trăiască sub acelaşi acoperiş cu agresorul“, explică sociologul Mircea Kivu.

Psihologii spun că atunci când vorbim de violenţa psihică, întotdeauna sunt luate în calcul traumele suferite de victimă. „Agresiunile psihologice nu sunt aşa greu de contorizat, psihologii au instrumente specifice prin care pot măsura asta. Orice inspiră teamă sau nesiguranţă în relaţiile dintre parteneri poate fi considerată o formă a violenţei domestice. Ne referim, în general, la fapte repetate. Dacă îi spui soţiei că a făcut mâncare proastă, nu este neapărat un caz de violenţă domestică. Dar dacă îi spui asta în fiecare zi, iar victima este afectată de asta, atunci se intră sub incidenţa legii. Contează foarte mult cât de afectată este victima de aceste remarci şi de frecvenţa acestora. Victimele ajung să se simtă neajutorate, intimidate, ameninţate. Criteriile ţin de victimă, de cât de afectată este aceasta“, a spus psihologul Mihai Copăceanu.

Efectele asupra victimelor sunt semnificative şi pe termen lung. „Se poate ajunge la depresie şi chiar tulburări psihice. Victimele ajung să manifeste o puternică lipsă de stimă faţă de sine, de neîncredere. Terapia are nevoie de timp, pentru că trebuie abordate multe aspecte care ţin şi de cogniţie – de modul în care se percepe persoana, şi la raportare la ceilalţi. Sunt persoane care ajung să refuze colectivitatea, să mai meargă la muncă. Se poate manifesta această angoasă de a apărea în public. Victimele trebuie ajutate să iasă din cercul violenţei domestice, pentru a-şi recăpăta demnitatea. Din păcate, lipsa intervenţiei poate duce la escaladarea violenţei, au fost cazuri care au sfârşit cu crimă sau sinucidere. De aceea, este important este să se intervină din timp“, a mai precizat specialistul.

Specialiştii spun că, de cele mai multe ori, atunci când vine vorba de violenţa domestică, plătim tributul unui anumit tipar cultural. „Violenţa domestică este specifică mediilor tradiţionale, adică acolo unde funcţionează modelul aşa-zisei familii tradiţionale, în care bărbatul e capul, iar femeia se supune. Sunt multe cauze ale violenţei domestice, dar cele mai multe decurg de aici. Asta înseamnă inclusiv un nivel redus de educaţie. De aceea, este nevoie de o legislaţie adecvată, de educaţie, de schimbarea mentalităţilor. Trebuie să intervină societatea, altfel nu o să schimbe nimic“, a explicat sociologul Mircea Kivu.

Egalitatea de şanse, predată la şcoală

Iniţiatorii proiectului de lege propun ca elevilor să li se predea la şcoală noţiuni de egalitate de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Astfel, copiii ar putea fi învăţaţi despre respectul reciproc, rezolvarea non-violenţă a conflictelor, dreptul la integritate personală – noţiuni care adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor. Mai mult, chiar şi studenţi ar putea fi instruiţi pe teme legate de violenţă domestică, predate de judecătorii, procurori sau poliţişti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările