Competenţa dintr-un domeniu nu se transferă într-altul.

Prin urmare, nu ar trebui să se dea curs opiniilor lui George Clooney despre refugiaţi, ale Madonnei despre alegerea preşedintelui SUA sau ale lui Bono de la U2 despre creşterea bunăstării în Africa.

La fel, pentru mine opiniile lui Tudor Chirilă sau ale lui Virgil Ianţu nu au nicio autoritate – când ele depăşesc domeniile care ţin de competenţa lor.

Zilele acestea citesc următoarele idei exprimate de Virgil Ianţu într-un interviu (link aici):

„Credinţa mă învaţă şi decenţa şi smerenia. În mod normal, biserica este cea care ar trebui să propovăduiască aceste valori, luminând oamenii, raspândindu-le. O catedrală somptuasă poate fi un obiectiv turistic atrăgător cu care sunt de acord, în condiţiile în care realele probleme ale societăţii sunt rezolvate. Ştiţi cum arată majoritatea şcolilor în România? Ştiţi cum arată majoritatea spitalelor? Ştiţi câţi oameni mor zilnic din lipsa banilor pentru medicamente şi câţi copii nou născuţi mor din lipsa stimulatoarelor cardiace din spitale? Ştiţi câţi oameni mor pe şosele din cauza degradării drumurilor? Aş vrea să văd instituţia bisericii construind şcoli şi spitale, salvând vieţi, susţinând financiar un azil, construind o casă unor nevoiaşi. Ştiu că sunt preoţi care fac acest lucru din proprie iniţiativa, din puţinele lor posibilităţi. Ei ar trebui să conducă biserica astăzi, doar că aceştia nu ar cheltui astăzi sute de milioane de euro pentru a-şi arăta măreţia şi puterea. Cei din fruntea bisericii ar trebui să nu uite că sunt oameni ca noi, nu dumnezei!"

Când Ianţu spune astfel de enormităţi mai mari decât însăşi Catedrala; când lansează sofisme triste de genul celor înşirate mai sus, afirmând că din cauza Catedralei mor copii din lipsa stimulatoarelor cardiace din spitale (în fapt, voluntarii Paraclisului Catedralei au donat în numeroase rânduri aparatură medicală: defibrilator, bancă de sânge şi agitator de trombocite); şi tot din cauza Catedralei mor oameni din pricina drumurilor degradate; când spune cu nonşalanţă că o catedrală somptuoasă poate fi un obiectiv turistic în condiţiile în care realele probleme ale societăţii sunt rezolvate – ca şi cum catedralele vestului din secolele 13-14 au fost precedate de autostrăzi şi spitale, uitând că însăşi Biserica a adus spitalul în societate; şi când calomniază cu nonşalanţă ierarhii spunând că aceştia au „cheltuit astăzi sute de milioane de euro pentru a-şi arăta măreţia şi puterea", când în realitate Catedrala e un dar pentru întreg poporul şi nimeni nu simte că ar trebui să se teamă de ierarhi – iar costul de până în prezent al catedralei nu depăşeşte 110 milioane de euro, pe parcursul a peste 10 ani; sau când spune că ar vrea să vadă Biserica construind spitale, făcându-se că nu vede că Biserica chiar a ridicat numeroase aşezăminte medicale (având, de altfel, în plan inclusiv un spital ca parte a complexului Catedralei), deşi rolul ei principal e cel spiritual, nu de a fi Ministerul Sănătăţii; ei, în astfel de momente, el, Ianţu, demonstrează ignoranţă în cel mai bun caz, dacă nu rea-credinţă şi împingerea premeditată a unei agende.

Gândiţi cu mintea voastră. Nu mai luaţi sfaturi medicale de la coafeze. Nu mai lăsaţi lăutarii să gândească pentru voi. Nici măcar pe cei talentaţi, ca Taxi sau Chirilă. Ei nu cântă decât după ureche. Sau, uneori, pentru bani lipiţi pe frunte.