Fricile la români

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
festival de romania la Alba Iulia

Majoritatea românilor evită subiectul fricilor. Fricile nu evită pe nimeni, iar societatea românească este marcată de temeri, preocupări. Fără să fi devenit o ţara de paranoici, frica rămâne totuşi o dimensiune constantă a vieţii curente, la nivel individual şi colectiv.

Atitudinea faţă de frici, temeri este prezentă şi are o influenţă semnificativă asupra reacţiilor sociale, comportamentului uman în ansamblu, provocând deplasări semnificative în top-ul priorităţilor.

Utilizarea cinică sau responsabilă a fricilor în mecanismele de influenţare individuală şi colectivă este majoră. Aceasta se realizează explicit sau mascat. Avem aici o faţetă-faţadă a spectacolului zilnic în media, pe holurile unor clădiri oficiale, goale de conţinut.

Fricile reprezintă unul din primele trei instrumente ale manipulării. Cât de importante, influenţe sunt deci, asupra raţionalităţii colective ? Sau ale prostirii sistematice a locuitorilor de la oraşe şi sate?

Resursele şi modalităţile angajate în raportarea la frici fac diferenţa între diverse lumi, societăţi, comunităţi, grupuri şi indivizi. În România actuală, la nivel de dialog, polemică, invalidare, asistăm la o ediţie tardivă a „Descântării României“.

Dinamica fricilor poate fi un indicator semnificativ, nu doar referitor la climatul social dar poate semnala pericole, ameninţări sau stări de fapt, instalate la nivel structural.

Recunoaşterea şi asumarea pozitivă, chiar creativă a fricilor, constituie o resursă de bază în educaţie, auto-educaţie, remodelarea responsabilă a comportamentului individual şi colectiv.

Curajul îşi are rădăcinile în frică. Depăşirea creativă a fricilor a constituit o preocupare complexă a lumilor, din cele mai vechi timpuri. Iniţiative publice ori private care ignoră praguri critice de ordin structural, prevederi legale şi standarde morale asumate colectiv, devin inevitabil surse de ameninţare şi nelinişte. Antologia românească, în acest domeniu, se detaşează la nivel regional şi rămâne o barieră în calea integrării europene.

Lumea contemporană este prolifică în generarea, alimentarea şi sofisticarea fricilor. Dincolo de progrese şi modernizări nenumărate, rată fricilor se menţine constantă. Adesea atinge praguri critice.

Tematica fricilor individuale şi colective exprimă sintetic configuraţia mentalului în intervale date. Proporţia şi dinamică acestora ocupă un loc de bază în diagnosticul unei populaţii sau la nivel individual.

Tratarea superficială a fricilor exprimă o doză de primitivism, dar alimentează direct sau latent vulnerabilităţi din cele mai diverse şi surprinzătoare.

Totodată, într-o lume a fricilor, credinţa reprezintă un teritoriu deschis spre transcendent, dar şi o reconsiderare a propriei fiinţe. Aidoma unui fulger care iluminează dar poate şi trăsni, frica deschide spre căderea în panică ori poate ridica privirea către Univers.
 
Factorii care identifică, formulează, oferă sprijin şi abordări în raportarea la frici, reprezintă nu doar o componentă de bază a oricărei societăţi, dar pot deveni o resursă de relansare, modernizare şi competitivitate.

Cele două căi în confruntarea cu fricile individuale şi colective sunt dependenţa de alţii sau implicarea directă, personală. Separarea formală între cele două poate constitui de asemenea o capcană.

Fragmentarea, izolarea şi, în mod inerent, desincronizarea pot domină raportarea la frici. Este o cale sigură spre declin şi decădere individuală şi colectivă. Dimpotrivă, coeziunea, consecvenţă şi compasiunea pot deveni o sursă de neînlocuit pentru o lume sănătoasă şi prosperă.

Avem aici şi una dintre motivaţii, calea în afirmarea şi recunoaşterea liderilor. Testul fricii reprezintă unul din cele mai revelatoare criterii de evaluare şi clasificare în lumea conducătorilor, a factorilor de decizie, a celor care ˗ în numele altora ˗ dispun şi pun în practică opţiuni şi decizii publice. Prezenţa fricilor în „reţeta motivaţională“ pentru viaţa de zi cu zi dar şi în gestiunea viitorului posibil, aproape sigur, indică o regresie din cele mai grave dar şi o oportunitate pentru tendinţele autoritare.

Responsabilitatea cu identitate declarată“ ˗ partid, mişcare, curent ideologic ˗ referitoare la sursele stărilor, situaţiilor care alimentează fricile individule şi colective rămâne o temă sensibilă dincolo de retorica politicianistă sau indiferent instituţionalizată.

România-2013“ reprezintă un studiu de caz complex şi contradictoriu.Tema fricilor poate fi o fereastră edificatoare nu numai asupra stărilor de spirit individuale şi colective, dar şi asupra configuraţiei de ansamblu a lumii pe care o generăm în activităţile de zi cu zi, a vieţii pe care o trăim, a modurilor în care o trăim.

Am fost întrebat recent ce temă de sondaj de opinie ar merita să scoatem în teren. Am propus „tema fricilor“. Avem acum un prim sondaj public pe intervalul actual. Multumesc, Remus Ştefureac si INSCOP. Este un start promiţător într-un domeniu sensibil.

Să nu ne grăbim cu concluziile! Merită repetat şi diversificat. Dar câteva observaţii se pot pune deja în pagină.

Date şi corelaţii în sondajul INSCOP.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite