Francezii care „spală“ imaginea românilor

Francezii care „spală“ imaginea românilor

Deşi nu aveau profilul unor delincvenţi, Giorgiana şi Constantin au fost arestaţi în Paris FOTO Marianne Rigaux

Doi tineri jurnalişti francezi au realizat un documentar pe internet prin care vor să desfiinţeze stereotipurile despre românii imigranţi din Hexagon şi să prezinte o altă faţă a acestora

Ştiri pe aceeaşi temă

Stigmatises. Paroles de Roumains este site-ul care găzduieşte testimoniale şi frânturi din vieţile franţuzeşti ale mai multor personaje originare din România: Alin este antreprenor,  Anca, fostă studentă, acum lucrează într-o companie de teatru, Vasile, jurnalist de 10 ani la RFi, Florin şi Anca sunt un cuplu de medici într-un sat din Franţa, Georgiana şi Constantin şi-au mutat povestea de dragoste dintre o studentă şi un antreprenor în Oraşul iubirii şi al luminilor. Pe lângă aceştia, în documentar apar actriţa Rona Hartner şi olimpica la înot, pentru Franţa, Roxana Mărăcineanu.

În temeiul escaladării rasismului şi a prejudecăţilor asupra imigranţilor din Franţa, doi tineri jurnalişti francezi, Marianne Rigaux şi Jean-Baptiste Renaud – absolvenţi ai Şcolii de Jurnalism din Lille –, au pornit la luptă, pe internet, împotriva stigmatizării românilor din Hexagon. Cei doi au creat o serie insolită de documentare online prin care prezintă poveştile de succes ale românilor obişnuiţi care şi-au acordat şansa la o viaţă diferită.

Marianne, jurnalist independent, a decis să se implice în problemele românilor care au emigrat în Franţa mai degrabă dintr-un motiv personal: pasiunea pentru România, ţară a cărei memorie istorică este aproape necunoscută francezilor, spune ea. „Am trăit un an de zile în Bucureşti, între 2006 şi 2007. Astfel că, prin acest proiect, am dorit să arăt ţării mele, dar şi românilor ceea ce am descoperit acolo: un popor generos, inteligent, dinamic.“

Dincolo, însă, de pasiunile personale, Marianne şi Jean-Baptiste au înţeles că datoria unui jurnalist este de a împărtăşi cu publicul perspectiva nevăzută şi negrăită asupra imigranţilor. Proiectul a căpătat sens în contextul climatului politic din 2010, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, atunci când mass-media, discursurile politice şi manifestările cotidiene îi vizau pe străini şi, în special, pe imigranţii români.

Documentarul a pornit în 2010, fiind inspirat mai degrabă de politica discriminatorie dusă de preşedintele de atunci, Nicolas Sarkozy, cel care lansa discursuri brutale împotriva cetăţenilor consideraţi «diferiţi». Fie că era vorba de romi, de străini, de imigranţi din România, de homosexuali etc.“, povesteşte Marianne. 

Românii, ţinta ironiilor presei franceze

Dar poate că lucrul care i-a mânat la luptă pe cei doi tineri a fost gluma de prost gust a unui conaţional francez, jurnalistul Nelson Monfort, făcută la adresa olimpicei Roxana Mărăcineanu chiar pe postul de televiziune France 2, în august 2010, la Campionatul European de nataţie. 

Am fost personal gâtuiţi de acea «glumă». E ca şi cum românii ar fi devenit o nouă ţintă pentru a ne exprima rasismul pe care oamenii nu îl mai pot afişa împotriva altor etnii precum evreii, arabii sau negrii“, spune Marianne. Prin acest proiect, Marianne şi Jean-Baptiste au dorit să le întindă o mână de ajutor românilor pentru a-i apăra de astfel de insinuări publice şi atacuri xenofobe.

Cred că românii au ceva dificultăţi în a se apăra singuri şi a se face auziţi“, a completat tânăra.

Recent, regizorul Cristian Mungiu, unul dintre juraţii Festivalului de la Cannes 2013, a fost ironizat într-o emisiune de satiră, „Les Guignols de l’Info, difuzată de postul francez de televiziune Canal+. Jean-Baptiste spune că, deşi urmăreşte show-ul încă din copilărie, „o emisiune bună, care satirizează de obicei problemele politice şi guvernul Franţei“, de data aceasta, gluma la adresa regizorul român nu a fost „nici măcar amuzantă şi absolut deloc potrivită, mai ales în contextul de astăzi“.

Fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, este cel care „a deschis cutia «rasismului»“, cred Marianne şi Jean-Baptiste , „prin speech-urile sale politice, astfel că publicului i s-a permis să împărtăşească aceeaşi opinie“. Acum însă, chiar şi cu eforturi, preşedintele Hollande nu este capabil să închidă această „cutie“.

Obiectivul nostru este discursul despre stigmatizare, cel care îi cuprinde pe toţi străinii din Franţa, nu doar pe români.
Marianne Rigaux, jurnalist

Eticheta pusă de media

Documentarul „Stigmatises“ are misiunea de a le schimba percepţia francezilor asupra românilor. Autorii susţin că majoritatea compatrioţilor lor nu au foarte multe informaţii despre România, „nu ştiu nici măcar că este o ţară francofonă“, spune Jean-Baptiste.

Sunt mulţi francezi care nu cunosc relaţiile franco-române, cultura sau valorile României, iar „prima imagine pe care şi-au creat-o despre România, după căderea regimului ceauşist, a fost aceea a taberelor de romi situate în centrul Parisului, în Lyon sau în Lille, în urmă cu mai bine de 5 ani“, adaugă el.

Poate va avea loc o integrare adevărată în 2014. Dacă nu eşti liber să munceşti, atunci nu se cheamă automat că faci parte din Uniunea Europeană.
Jean-Baptiste Renaud, jurnalist

Pe de altă parte, Marianne blamează şi presa pentru imaginea creată asupra ţării noastre: de la sărăcie la orfelinate şi corupţie. „Cred că responsabilitatea aparţine ambelor ţări. Din păcate, relaţiile internaţionale dintre cele două state s-au răcit de când au pornit atacurile rasiste la adresa României“, mărturiseşte ea. 

Anca şi Florin, medici, au fost primiţi cu entuziasm de comunitatea din oraşul Commequiers FOTO Marianne Rigaux

Doctori români pentru 3.000 de localnici francezi

Jean-Baptiste, jurnalist independent şi producător de documentare TV în Franţa, şi-a asumat şi el această sarcină: de a găsi poveşti diferite de cele pe care le oferă presa de masă. „Istoria cuplului de medici – Anca şi Florin – din orăşelul francez Commequiers nu a fost de interes pentru nimeni altcineva din media până la noi. Ceea ce am făcut noi nu este atât de complicat. Oricine o poate face“, a adăugat el. Criza doctorilor din Franţa a făcut ca a doua naţionalitate cea mai răspândită în domeniul medical să fie cea română. „Cam tot ceea ce consumă francezii despre România este ceea ce văd la TV. Avem o mare putere de a manipula şi a influenţa prin clişee şi etichete“, afirmă Jean-Baptiste, conştient fiind de contribuţia presei la naşterea şi răspândirea de clişee despre imigranţi.

Constantin şi Benjamin, achitaţi pe 9 septembrie 2011 din lipsă de dovezi FOTO Marianne Rigaux

Coşmarul din ţara de vis

Proiectul realizat de cei doi jurnalişti a avut ecou şi în viaţa unui cuplu de români despre care a scris chiar Marianne, în 2011, când Giorgiana şi Constantin, împreună cu un alt prieten, Benjamin, au fost arestaţi în Paris, fiind acuzaţi că ar fi furat un iPhone de la un francez.Giorgiana şi Constantin s-au aflat la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. În plus, au avut şi naţionalitatea «proast㻓, a spus ironic Jean-Baptiste.

La mai bine de un an de la incidentul care i-a marcat şederea în Franţa, Giorgiana (25 ani) îşi caută de lucru în domeniul care o pasionează şi pentru care a studiat doi ani la Sorbona. Deşi i-a fost greu să-şi continue viaţa aici, după ce a fost acuzată pe nedrept de furt şi după ce şi-a văzut iubitul şi prietenul în cătuşe, tânăra studentă a ales să demonstreze că nu provine dintr-o ţară „de hoţi şi cerşetori“.

 

În căutarea unui job 

Giorgiana, originară din Tulcea, a absolvit cursurile de Masterat în Dezvoltarea şi Amenajarea turistică a teritoriilor, la Sorbona, în septembrie 2012. De atunci îşi caută un job în Franţa. Face aplicaţii zilnic, se întâlneşte cu oameni care lucrează în domeniul ei pentru a învăţa din experienţa lor şi pentru a-şi face relaţii profesionale, caută job-uri pe reţelele sociale profesionale. Însă „e la fel ca în România: dacă nu ai pile şi relaţii, este greu să pătrunzi în acest domeniu“, spune ea.

Mi-am pus problema naţionalităţii, am făcut tot felul de artificii în aşa fel încât să-mi pun naţionalitatea la finalul C.V.-ului“, povesteşte tânăra. Giorgiana visa încă de pe băncile şcolii generale să studieze şi să trăiască în Franţa. Nu s-ar întoarce în România acum, poate  doar la 40-50 de ani, cu propria afacere de turism, prin care să-i trimită pe francezi în România, „să vadă şi ei ce ţară frumoasă avem“.

În urma episodului din 2011, tânăra mărturiseşte că a prins ambiţia de a se afirma şi a le demonstra francezilor că românii nu sunt aşa cum îi văd ei. Viaţa Giorgianei s-a derulat fără alte incidente rasiste după 2011. „Am învăţat să le vorbesc pe limba lor, am început să-i cunosc, să văd pe ce pun ei accent“, povesteşte ea.

Constantin, iubitul ei, este antreprenor şi lucrează în renovări interioare. Munceşte zilnic pentru francezi, mulţi dintre ei au fost vitali pentru afacere, prin recomandările făcute mai departe. Lui Constantin îi merge firma. A trecut peste coşmarul din 2011, când i-au fost puse cătuşele înainte ca poliţia să-l întrebe cum îl cheamă, când a fost „infractor“ doar pentru că era român. Nici Constantin şi nici Giorgiana nu s-au lăsat descurajaţi de tratamentul primit din partea unei ţări de care s-au îndrăgostit.

Numele lor a fost pătat, iar pentru a curăţa baza de date franceză unde au fost indexate automat după „trecerea pe la poliţie“, este nevoie de scrisori, de documente justificative şi de multă determinare. Şi asta pentru a se elibera de o povară născută din prejudecăţi. Giorgiana a vrut să obţină un job sezonier la aeroportul Orly din Paris, dar fiindcă se află înscrisă în această bază de date, şi-a dat seama că nu ar avea nicio şansă să fie angajată, chiar dacă aptitudinile ei ar fi recomandat-o pentru poziţia respectivă.

„Când mi-am dat seama că numele meu a fost fişat, am simţit o ură profundă pentru persoana care
ne-a acuzat că i-am furat telefonul în 2011“, se confesează ea. „Acum m-am apucat să trimit scrisori la tribunal, să îmi dea hotărârea judecătorească, să îi trimit probabil şi o scrisoare procurorului şi altor instituţii ca să mă poată scoate din această bază de date“, spune fata. 

Marianne Rigaux şi Jean-Baptiste Renaud luptă împotriva stereotipurilor despre români  FOTO Arhivă personală 

„Nu aş fi reuşit fără ei“

Giorgiana şi Constantin au acceptat să apară în documentarul lui Marianne şi al lui Jean-Baptiste, după ce aceştia le-au fost alături pe tot parcursul anchetei din 2011. Tânăra îşi aminteşte că, în noaptea în care s-a întors de la Poliţie, după ce au eliberat-o din lipsă de probe, nu mai avea niciun telefon la ea fiindcă i-l confiscaseră.

A cerut în tren un telefon pentru a suna un apropiat. „La Poliţie m-au întrebat dacă vreau să anunţe Ambasada României. Eu le-am cerut să o facă, dar doamna mi-a spus să stau liniştită că «nu te salvează nimeni la ora asta»“, povesteşte Giorgiana.  

Marianne şi Jean-Baptiste sunt nişte oameni de suflet. Nu m-aş fi văzut trecând singură prin toate demersurile astea. Giorgiana, absolventă la Sorbona

De îndată ce a ajuns acasă, în acea seară, a început să contacteze diverse instituţii de presă, dar după nici trei minute, Jean-Baptiste a sunat-o şi i-a pus la dispoziţie mai multe contacte care să o ajute cu eliberarea prietenilor ei. „Tot weekend-ul au stat cu mine, au fost cu mine la Tribunal, la Palatul de Justiţie. Sunt nişte oameni de suflet. Nu m-aş fi văzut trecând singură prin toate demersurile astea“, mărturiseşte tânăra. 

Jean-Baptiste ştia foarte bine procedurile, i-a explicat pe îndelete care sunt paşii şi cum funcţionează sistemul de justiţie în Franţa, ce se va întâmpla cu Constantin şi cu Benjamin în sala de judecată.

După ce au fost eliberaţi temporar la o lună după incident, în iunie 2011, pe 9 septembrie, în acelaşi an, cei doi s-au întors în loja acuzaţilor pentru ultimul termen al procesului. Atât Jean-Baptiste, cât şi Marianne, împreună cu avocata, au fost alături de Giorgiana atunci când Constantin şi Benjamin au ieşit liberi pe poarta Palatului de Justiţie. 

„Întâmplările de atunci m-au făcut să mă întreb: pentru asta am venit în Franţa?“, spune tânăra. Dar pentru că mai avea un an de Master, Giorgiana a vrut să termine ceea ce a adus-o în primul rând în Hexagon. „Nu am vrut să renunţ la visul meu, visam din clasa a doua să trăiesc în Franţa, am încercat să-mi amintesc tot ce e frumos în ţara asta ca să pot rămâne“.

Giorgiana şi Constantin au fost nevoiţi să plătească un preţ care nu trebuia să le revină niciodată. În Franţa, stigmatizarea străinilor face parte din cultura ţării, dar Marianne şi Jean-Baptiste şi-au propus să desfiinţeze discursurile rasiale la adresa imigranţilor. „Nu credem că există un singur loc pentru oameni, ei sunt liberi, se pot duce oriunde vor“, sunt de părere cei doi jurnalişti.

Proiectul lor a ajuns să fie difuzat în mai multe şcoli din Franţa. A fost vizualizat de peste 25.000 de oameni şi va rămâne online pentru totdeauna. Cei doi nu vor mai adăuga interviuri cu alte personaje, dar au creat posibilitatea ca românii din Franţa să-şi trimită testimoniale video pentru comunitate.

Pagina de Facebook, care are peste 1.000 de fani, va fi păstrată tot pentru românii din Franţa, dar şi pentru francezii care vor să înţeleagă cu adevărat cursul imigranţilor în Hexagon. Marianne continuă să lucreze ca jurnalist independent pe problemele imigranţilor în Franţa, în special pe cazul românilor. Ea vine în România de cel puţin două ori pe an, iar Jean-Baptiste lucrează ca producător de documentare TV de aproximativ 3 ani. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: