FOTO Moldova e peste tot acasă. Din Chile, Adriana de la Iaşi schimbă lumea

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adriana se dezlipeşte cu greu de laptopul său. Munceşte la site-ul care speră să fie un real succes: www.worksurfers.com. FOTO: Arhiva personală
Adriana se dezlipeşte cu greu de laptopul său. Munceşte la site-ul care speră să fie un real succes: www.worksurfers.com. FOTO: Arhiva personală

Am întâlnit în Santiago de Chile o fată care a luat 40.000 de dolari de la guvernul chilian. A câştigat cu un proiect de antreprenoriat. Povestea ei: doar aici. Deocamdată.

Nu sunt ziarist de Google Search, nici măcar de Google Hangout, nu îmi plac reţelele sociale, la drept vorbind nici socializarea, dar ca să o întâlnesc pe Adriana Ursache a trebuit să fac aşa: am căutat o româncă stabilită în Santiago, am rugat-o să dea de veste că vine un ziarist de modă veche, am intrat chiar pe un grup de Facebook dedicat românilor stabiliţi în Chile şi am scris acolo „Eu sunt ziaristul“. Eu sunt.

Şi, mai departe, ca să o întâlnesc, am fugit de la Summitul UE-CELAC, i-am plătit 30 de dolari unui şofer de autocar să mă aducă. Da, am mers singur cu şoferul acesta, tăcând. În mine se prăbuşea o lume, probleme personale, şi a trebuit de mai multe ori să îmi şterg lacrimile pe furiş. La ziar, trebuie să scrii şi dacă acasă îţi moare cineva, şi dacă în tine moare cineva, ba chiar şi dacă mori tu însuţi.

Când am ajuns, Adriana bea o cafea, era machiată discret. E frumoasă Adriana, ştiam că e măritată, aşa că nu i-am mai spus că e frumoasă şi cred că am greşit. E frumoasă la amiaza aceasta sud-americană cu soare îngăduitor. Are treizeci de ani, e născută toamna, în zodia Balanţei. Abia în Chile a învăţat să nu mai fie obsedată de perfecţiune. Pe degetul cuvenit are tatuată o verighetă. Soţul ei a făcut Medicina la Iaşi, dar lucrează tot în industria creativă.

Worksurfers
A ajuns aici în toamna anului trecut, după ce a ieşit pe locul 5 într-un concurs cu 1.506 de proiecte din toată lumea. Guvernul chilian oferea 40.000 de dolari pentru un startup (n.r. – început de business), iar Adriana (director executiv al Agenţiei Industriei Creative, acasă, la Iaşi) şi Vlad Bodi (29 de ani, antreprenor IT, cofondator Thinlices, un obişnuit al Americii de Sud) au aplicat cu această idee: o platformă online prin care creativii (designeri, marketeri, programatori, etc.) care călătoresc să îşi găsească joburi pe termen scurt la destinaţie. Jobul poate fi plătit şi doar prin cazare şi masa. Uneori, e suficient. Site-ul se va numi worksurfers.com. Numele a fost răscumpărat recent de la o companie oarecare din Turcia care cumpăra domenii şi nu construieşte nimic pe ele. Da, tineretul face o artă din a supravieţui pe valul câte unui job aiurea în lume. Îi spun Adrianei că nimic din ce face acum nu era posibil acum douăzeci de ani. Este copilul globalizării.

Nonşalanţa în globalizare
Şi are Adriana o nonşalanţă în globalizare care mă intrigă. Cum a ajuns fata aceasta din Iaşi să fie atât de potrivită aici, pe terasa aceasta, în timpul unei furtuni sufleteşti pe care reporterul profesionist e obligat să o ascundă?

Ca să ajungem la explicaţie trebuie să ne întoarcem într-o noapte de acum nouă ani, pe aeroportul din New York. O studenta din Iaşi plecase prin programul „Work and Travel“(n.r. – Munceşti şi călătoreşti). De la Aeroportul JFK pană în centru faci, dacă ai noroc, puţin peste o oră. Studenta era Adriana. Nu s-a descurcat, a ratat maşina cu care trebuia să ajungă. Aşa a cunoscut-o pe Michelle, o doamnă la patruzeci-şi-un pic, care a luat-o acasă. A avut grijă de ea şi a doua zi a condus-o spre centru. Adriana îi spune, încă, „my angel““(n.r. – îngerul meu).  Michelle ştia unde e România. De bunicii ei avea grijă o româncă. Ştia până şi să zică „tanti Maria“.

În viitor mă văd având grijă de worksurferii mei. Vreau să fiu eu însămi un worksurfer exemplar. Adriana Ursache, cofondator worksurfers.com  

Un om ajută alt om, noaptea la New York
A fost o lecţie: un om care are grijă de alt om, noaptea, la New York. Adriana a ajuns să lucreze într-un oraş din apropierea Bostonului. „Shaw's“ se numea firma unde încerca să convingă clienţii să nu returneze bunurile cumpărate. „Shaw's“. I-a luat câteva clipe să îşi amintească numele acesta, care cândva era cel mai important din viaţa ei. „Peste cinci ani nu o să îţi mai aminteşti numele supermarketului unde mergi zilnic în Santiago“, îi voi spune. „Poate“, imi va răspunde. În vremea Americii, Adriana nu avea nici telefon mobil. Mama ei este profesoara de română, tatal ei este inginer. Sora Adrianei, mai mare, Mădă, lucrează la Comisia Europeană, la Bruxelles.

După America a urmat încă o vară de America. Şi ONG-urile acasă, unde a pus pe picioare „Cafeneaua Creativă“. Aduce oameni la un loc şi cu ei schimbă lumea. Cu asta se ocupă. A muncit şi în Austria, la Viena, până să aibă propria Organizaţie Non-Guvernamentală. În 2011 a aplicat pentru o bursă Erasmus pentru Tineri Antreprenori. Aşa a ajuns în Anglia, pentru patru luni. A locuit la Manchester, Liverpool şi Londra. Acolo l-a cunoscut pe David Parrish, cunoscut ca guru în industrie, care i-a devenit mentor şi i-a îndrumat evoluţia. În 2012 a făcut un curs de antreprenoriat online la Stanford. Acolo, în programul „VentureLab“ de la Stanford au apărut germenii ideii care o va aduce în Santiago de Chile.

Ce este foamea
Adriana a lucrat şi în consultanţă în domeniul fondurilor europene. Cu o echipă mică, doar trei oameni, a adus în România pentru firme de design şi software cam şase milioane de euro. Nu i se pare mult. A muncit şi nopţi, dar a muncit şi zile, şi a călătorit peste tot, în Asia, unde i-ar plăcea să se stabileasca (poate în Singapore), în Vanuatu (unde a văzut cei mai fericiţi oameni din lume), şi până şi în Peru. A fost şi în junglă, a locuit şi în camere de hosteluri, la 10 dolari pe noapte, ştie viaţa, dar nu răspunde când o întreb dacă ştie cum e când îţi e foame şi nu ai ce să mănânci.

Vom dejuna, îmi va vorbi despre startup-ul acesta, dacă renunţă la proiect trebuie să dea banii înapoi, din ei are un salariu modic de 700 de dolari, i se asigură spaţiu de lucru, un birou open-space, şi promovarea proiectului. Ar putea să mă convingă să fiu şi eu un worksurfer, să colaborez la vreun ziar local aici, poate, dar mă gaseste totuşi prea pesimist şi cu o spaniolă încă în construcţie. „Unde e acasă?“. Ce întrebare pun şi eu! „Emoţional, acasă e la Iaşi“. Nu s-a ataşat de Santiago, îi place fireşte clima, acum, vara, dar în rest „nu e cine ştie ce şi e şi foarte scump, mai scump ca la Paris!“. Aşa e.

Câţi fraţi aveţi?
Pe chilieni îi găseşte conservatori, cu o ierarhie pe clase sociale bine stabilită. Sunt cele mai bogate familii, care conduc aici de mai multe generaţii, e clasa mijlocie în care mulţi sunt nemţi la origine şi mai e poporul, cei de jos. Chilienii te judecă după şcolile la care ai învăţat, după cărţile tale de vizită şi hainele tale şi te vor întreba întotdeauna unde locuieşti şi câţi fraţi mai ai. Într-o societate profund catolică, unde avorturile sunt interzise, e bine să spui că ai cât mai mulţi. Şi mai bine, desigur, e să îi şi ai.

Adriana a reuşit să atragă deja 1.300 de creativi care vor unul dintre cele 20 de joburi pe care le-a asigurat. Şi platforma încă nu e publică! Are întâlniri, îşi creează prieteni, căci chilienii funcţionează pe baza de afecte personale. Aici, banii nu pot totul. Se obişnuieşte mai greu cu siesta lor de două ore, la prânz, când dejunează şi trag un pui de somn! Nu arareori pleacă din întâlniri, iar când e vorba de punctualitate, o întârziere de treizeci de minute e decentă. În rest, mai merge uneori la salsotecă, o discotecă unde se dansează doar salsa. Ştie una grozavă, „Maestra Vida“. Şi acolo, pe ringul de dans, tabuurile se prăbuşesc, măştile cad, nu mai există bogaţi şi săraci, există doar dansatori. Pe cartea de vizita a Adrianei e stilizată o barză. Au botezat-o „Roca“. „Roca“ e un prieten de-al lor care face worksurfing prin Thailanda.

Fără falsa miopie
O privesc pe Adriana. Îmi place să o ascult şi îmi place că ştie să asculte. Ar putea locui oriunde, ar trăi bine şi în China, şi în Mexic, în martie pleacă să găsească joburi în Argentina. Aplicanţii de pe worksurfers.com vor plăti pentru această intermediere. Are, deci, o afacere de un miliard de dolari, cum şi-au propus chilienii să găsească? Poate. „Există un singur oraş unde nu aş locui niciodată“, îmi spune, deodată. „Care?“ „Bucureşti“ Eu mă voi întoarce acolo, Adriana rămâne aici pentru alte câteva luni, să schimbe lumea, după care va mai vedea.

Nu am investit în proprietăţi. Nu avem decât un apartament de trei camere în Iaşi, care stă mai mult gol. Adriana Ursache, cofondator worksurfers.com  

Ideea finală pentru startup-ul din Chile le-a venit într-o duminică dimineaţa, la o cafea. Vrea să se întoarca la Iaşi. Are acolo o cafenea de suflet. Cafeneaua „Select“. „Eşti cam hipsteriţă“, încerc să conchid, „dar o hispteriţă cumsecade, care ia viaţa lejer şi face bani din nişe şi nu poartă ochelari pentru o falsă miopie“. Râde.

Start-Up Chile

Programul „Start-Up Chile“ îşi propune să facă din statul chilian cel mai important hub al inovaţiei din America Latină. A fost lansat în 2010 şi dă o şansă antreprenorilor din toata lumea de a-şi împlini visul. La prima ediţie au participat doar 22 de echipe din 14 ţări. Acum e un succes regional. După el a apărut „Start-Up Brazilia“ şi mai urmează. Antreprenorii au obligaţia de a se muta cel puţin şase luni în Chile, timp în care îşi caută investitori care să le susţină ideea. „Start-Up“ asigură proiectelor doar naşterea în condiţii de deplină siguranţă.


 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite