FOTO Antidot la indiferenţă: Roşia Montana la Paris

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Calm plat pe trotuarul bandajat cu cîteva afişe" FOTO Cristina Hermeziu
„Calm plat pe trotuarul bandajat cu cîteva afişe" FOTO Cristina Hermeziu

M-am înşelat de manifestaţie. Erau atît de mulţi şi de zgomotoşi, aşezaţi şi pe jos, de-a curmezişul, pe avenue de Ségur, blocînd circulaţia şi urlînd. Mi s-a făcut pielea de găină. Apoi am văzut o pancartă: „Des Cigognes Oui, des Pigeons Non”. (Un fel de „Luaţi-ne de berze, nu de papagali”).

Şi am înţeles că erau moaşele – „les sages femmes” – ieşite să ceară, pe unul din cele mai largi bulevarde pariziene, bani mai mulţi şi o mai bună recunoaştere a meseriei lor. A 11-a manifestaţie Salvaţi Roşia Montana la Paris era prevăzută o sută de metri mai încolo, la nr. 55, pe aceeaşi avenue de Ségur. Calm plat pe trotuarul bandajat cu cîteva afişe.

Cinci tineri îşi trag pe deasupra hainelor tricourile cu emblema Roşia Montana. Frunza în două culori se scurge deja, în partea cianurată. Şi totuşi încă nu plouă. În coasta sediului UNESCO, unde se desfăşoară, între 5 şi 20 noiembrie 2013, Conferinţa Generală pe tematică de patrimoniu, parizieni şi funcţionari străini se reîntorc, după ce au luat masa de prînz, în birouri. Între participanţii la sesiunile conferinţei generale UNESCO, care are loc o dată la doi ani, se află şi Ministrul român al Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie.


"Încă nu plouă, la Paris. Frunza cianurată se scurge deja, pe tricou."

proteste rosia montana paris FOTO Cristina Hermeziu

Sorana, cu o tunsoare de garçon manqué şi privirea limpede, scoate din genţi un snop de pliante, în franceză: „De data aceasta sunt color”, rîde mulţumită. Pe prima pagină e harta României, atrăgătoare ca o „grădină a Carpaţilor”, presărată cu simbolul siturilor româneşti clasate patrimoniu UNESCO.

„Astăzi Ministrul român al Educaţiei ia cuvîntul într-un seminar care începe la ora 15.00. Vin delegaţii din toată lumea, deja am împărţit flyere pentru a-i informa despre situaţia Roşia Montana”, explică Sorana mobilizarea lor într-o zi de joi, la început de după amiază.

„Vrem să le atragem atenţia asupra faptului că guvernul român nu se ocupă de protejarea patrimoniului dar - ce ironie!- România tocmai vrea să candideze pentru a face parte din comisia internaţională de protejarea patrimoniului universal. E sarcastic. Nicolae Manolescu este foarte nervos pentru că i-am informat pe cei veniţi la conferinţa generală despre dosarul Roşia Montana.”

Chapeau bas, deasupra clădirii UNESCO de la Paris

Între bannerele înşirate pe jos, cu faţa la cer, sunt şi cîteva din formulele picante ale lui Dan Perjovschi, caligrafiate în româneşte de protestatarii de la Paris. Despre oameni şi munţi, fără tălmăcire: când protestezi inteligent, limba nu e o frontieră. Dar cum Dumnezeu au urcat atît de sus unul din afişe? Un drapel impresionant, pe care scrie „Unis, Sauvons Roşia Montana”, flutură liber, ca pe un catarg, deasupra străzii şi la înălţimea ameţitoare a birourilor UNESCO. „Asta e opera lui Valer”, divulgă admirativ Sorana. Tănărul zîmbeşte la fel de larg ca bannerul său şi se recomandă: „Eu snt Valer, créateur d’émotion.” Ideea lui genială a fost să agaţe protestul în vîrful unei undiţe telescopice. Chapeau bas!

image

Sorana punctează lucid: „Soluţia ar fi includerea sitului Roşia Montana mai întîi pe lista indicativă a siturilor de patrimoniu universal. Blocajul este la Ministerul culturii: dosarul există de mai mulţi ani, iniţiat de ARA (Asociaţia Arhitectură, Restaurare, Arheologie), dar nu a fost luat în considerare. Grupul nostru a luat, la Paris, contact cu mai mulţi delegaţi internaţionali UNESCO şi nedumerirea e totală: o rezoluţie ICOMOS a invitat România să facă demersuri pentru includerea sitului Roşia Montana pe lista indicativă. Nimeni nu i-a dat curs.”

Expertiza ICOMOS, organizaţie internaţională nonguvernamentală pentru conservarea monumentelor şi a siturilor mondiale, este luată în calcul de UNESCO, care o consideră un organism consultativ pentru probleme de patrimoniu cultural. ICOMOS a solicitat imperativ statului român salvarea patrimoniului cu semnificaţie excepţională de la Roşia Montană şi a avertizat încă din 2007 asupra pericolului reprezentat de exploatarea minieră a RMGC.

, prin care se solicită autorităţilor române să evalueze şi să protejeze situl ca „peisaj cultural”, datează din octombrie 2013, în urma reuniunii mondiale din Costa Rica. 

image

„Cineva ridică mâna, pe Facebook”

Celor cinci români li s-au mai alăturat două tinere, recunosc chipuri, pe care nu le-am întâlnit altfel niciodată, – ea e sigur Mădălina ! - de pe reţelele sociale. Pe facebook, grupul Save Roşia Montana Paris are peste şase sute de membri.

„E nevoie să obţii o autorizaţie de la prefectura Parisului ca să poţi manifesta. E pentru a 11-a oară. Ne rotim. Întrebăm pe facebook şi cineva ridică mîna: mă duc eu. Noi toţi lucrăm, la Paris, sau în zona pariziană şi luăm din timpul nostru ca să facem afişele, flyerele, să ne adunăm, să obţinem autorizaţia. Nu putem fi toţi deodată prezenţi, dar ne înlănţuim.”

Începe să plouă, lumina se murdăreşte cu fiecare minut care trece. Pînă la ora 19, cît şi-au propus să protesteze lângă UNESCO, mai sunt patru ceasuri bune. Un poliţist stingher supraveghează de pe trotuarul celălalt grupul subţire de protestatari. Ce-i motivează pe aceşti tineri să facă ceea ce fac, la Paris, să investească timp, bani, energie, bună dispoziţie şi revoltă, când nimic nu-i obligă, şi nimic nu au de cîştigat? Cînd depărtarea de ţară le oferă, în plus, un mantou confortabil de indiferenţă?

Nu, Sorana, cercetător în neurobiologie la un prestigios spital din Paris, n-are nicio şansă la indiferenţă. Părinţii ei, care au emigrat în urmă cu zece ani în Canada, sunt din Roşia Montana.

„Roşia Montana e practic sub ocupaţie. Gold Corporation a pervertit totul, foarte adînc. Acolo s-a petrecut o dramă socială. La Roşia Montana s-a petrecut o dramă umană. E ceva care va rămâne în istorie.”

Vorbele tinerei au o gravitate simplă, care schimbă deodată calitatea luminii pe trotuarul aproape gol din Paris.

Mi se mai face o dată pielea de găină. S-au adunat atît de puţini şi sunt prea destui ca să realizez că da, asta schimbă totul: nimic nu va mai fi la fel, în România, după „afacerea Roşia Montana”. Ca o picătură de cianură într-un pahar cu apă.   


"Un poliţist stingher supraveghează de pe trutuarul celălalt grupul subţire de protestanţi."

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite