FOTO Afaceri cu credinţă într-o fostă cazarmă

FOTO Afaceri cu credinţă într-o fostă cazarmă

Părintele paroh Eugen Isailă (în medalion) obţine bani din închirierea clădirilor fostei unităţi militare de la Iteşti

Statul a cedat o fostă bază militară cu 120 de clădiri şi 60 de hectare de pădure unei parohii ortodoxe cu 80 de enoriaşi. În 2004, Biserica a primit gratuit o fostă cazarmă cu condiţia să o transforme în „centru spiritual“ pentru copiii străzii, dar a devenit centru parohial de afaceri.

Ştiri pe aceeaşi temă

CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

La Iteşti ar fi trebuit să se înalţe un Centru Social Creştin pentru copiii străzii. Cel puţin aşa promiteau feţele bisericeşti din judeţ atunci când au cerut de la stat o bază militară cu peste 120 de construcţii, cu 60 de hectare de pădure aferente.

Mai citeşte şi:

Mănăstirile fac bani frumoşi din turismul religios adaptat cu evlavie la economia de piaţă

Dosar: Hoteluri instalate în Casa Domnului

SPA în Casa Domnului, la mănăstirea din Băile Heculane

Pentru că nu şi-au respectat obligaţiile, fostul depozit de armament pare acum ca după război. Toate încăperile sunt cuprinse de la temelie şi până în tavan de mucegai, iar pereţii sunt la un pas să se dărâme. Acoperişurile clădirilor sunt sparte, iar geamuri nu mai există. Bucăţi de grinzi stau căzute pe podeaua plină de găuri. În mijloc, un service auto dezafectat este plin de fierătănii. Buldozere, excavatoare vechi, tractoare dezmembrate şi tot felul de utilaje ruginite folosite cândva la deszăpezirea drumului. Porţile sunt încuiate cu un lacăt mare, pus pe un lanţ de fier.

Pentru a pătrunde în fostul depozit de muniţie, reporterii „Adevărul" i-au spus paznicului că ar dori să închirieze unul dintre pavilioane. Nea Culiţă, cum s-a recomandat, a început să expună marfa: cele 124 de clădiri pe care le administrează preotul paroh Eugen Isailă. „Deocamdată nu facem nimic aici. Nicio activitate. O dată am avut o tabără pentru ornitologi şi de câteva ori au venit într-un fel de tabără câţiva copii cu sindromul Down", povesteşte paznicul în timp ce face cărare prin iarba înaltă cât gardul prin care abia se văd construcţiile în paragină. În urmă cu cinci ani, Parohia a avut un contract încheiat cu Penitenciarul din Bacău, pentru ca deţinuţii să rupă buruienile şi să cosească. „Nu dădeam niciun ban pentru asta. Totul era gratuit, însă nu a mers prea mult treaba, pentru că deţinuţii făceau totul în bătaie de joc. Pe urmă am adus capre. Cu caprele era mai bine, pentru că ele păşteau şi lăsau curat pe unde treceau", explică nea Culiţă.

Schimbarea la faţă

În 2002, Ministerul Apărării Naţionale anunţa Consiliul Judeţean Bacău că eliberează o bază militară cu construcţii ce măsoară în total 18.000 de metri pătraţi. Printr-o adresă, MApN se oferea să predea unitatea militară şi terenul de peste 60 de hectare către autorităţile din judeţ „în cazul în care această cazarmă prezintă interes pentru rezolvarea unor nevoi ale comunităţii locale". Consilierii hotărăsc că imobilul cu pricina este foarte important pentru locuitori şi cer trecerea unităţii în proprietatea Consiliului Judeţean. Părea o chestiune de timp până când depozitul de muniţie să treacă din ograda ministerului în cea a judeţului.

Însă pe fir avea să intervină Biserica. La iniţiativa Episcopiei Romanului, o minusculă parohie din mica localitate Buhuşi avea să trimită la Ministerul Apărării o cerere aparent absurdă: trecerea uriaşei baze militare în folosinţa gratuită a Parohiei. Asta în ciuda faptului că în solicitarea către minister nu exista nicio explicaţie raţională despre cum va putea investi într-o bază atât de mare o parohie atât de săracă în acte: 80 de enoriaşi şi un venit lunar de bugetar de 2.000 de lei. Cu toate acestea, Parohia avea să câştige în defavoarea Consiliului Judeţean.

„Am preluat baza, aşa, să fie acolo"

În 2004, Guvernul Năstase aprobă Hotărârea 495 prin care se trece în administrarea Bisericii baza militară cu zeci de magazii, cantine, ateliere auto şi pavilioane, clădiri ce totalizau aproape 20.000 de metri pătraţi construiţi. Se cedează în folosinţă gratuită şi pădurea de 60 de hectare. În nota de fundamentare a hotărârii se arată că Parohia se obliga să transforme imobilul primit în „Centrul Social Creştin pentru formarea, supravegherea şi educarea copiilor fără părinţi". La şase ani de atunci, preotul de la Parohia Nouă "Schimbarea la faţă" din Buhuşi, Eugen Isailă, se face că are pierderi de memorie.

„Chiar trebuie să verificaţi ce face un biet om amărât ca mine? Am preluat toată baza militară şi, sincer să fiu, atunci mi-am zis: «Lasă să fie acolo, că oi vedea eu ce-oi face cu ea»", spune Isailă. „V-aţi angajat să faceţi ceva concret: un centru pentru copii orfani", i se reaminteşte preotului. „Aşa. Un centru voiam să fac... Noi, ca parohie, suntem prea săraci ca să investim acolo.

Nu putem atrage fonduri, pentru că încă nu suntem proprietari pe teren. După ce vom avea acte de proprietate, o să facem ceva frumos acolo", susţine părintele. Nadia Isailă, soţia preotului, consideră că, de fapt, au avut loc activităţi sociale în fosta unitate militară. „Au venit copii care au cules conuri de brad şi au făcut apoi tot felul de obiecte din ele. Apoi a venit un club al pensionarilor care au cules nuci...", exprimă cu sârg preoteasa.

„După controale nu am mai vândut lemne"

În şase ani, preotul Eugen Isailă a obţinut tot ce se putea obţine din punct de vedere financiar, fără nicio investiţie. Mai întâi a închiriat magaziile militare pe unde a putut. Chiar preotul recunoaşte că un afacerist a plătit pentru a fi lăsat să depoziteze acolo mere. Pentru ca veniturile să fie mai mari, părintele Isaia s-a apucat să taie din pădurea primită. Lucru recunoscut chiar de angajatul său, nea Culiţă. „Am vândut cu 60 de lei metru ster (metru cub). Era prea ieftin şi pe mulţi i-am deranjat din cauza asta. N-am mai terminat de exploatat pădurea că au început tot felul de controale.

Ne-am oprit". În ciuda faptului că destinaţia imobilului nu a fost respectată, preotul de la Buhuşi a cerut Guvernului să treacă fosta unitate definitiv în proprietatea parohiei. Pentru asta chiar s-a minţit la nivel înalt. La dosarul depus la Secretariatul de Stat pentru Culte, chiar Înalt Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a garantat printr-o scrisoare că fosta unitate militară, transformată în depozit de mere, este de fapt utilizată pentru „desfăşurarea de activităţi social-religioase". Reprezentanţii Arhie­piscopiei Romanului şi Bacăului refuză să comenteze scrisoarea de garanţie a înaltului prelat.

„Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul conduce arhiepiscopia din 2008. De atunci, el are în vedere ca să atragă fonduri pentru construcţia unui aşezământ social în locul fostei baze militare de la Iteşti. Ce a fost până în 2008, nu ştim", se limitează să spună purtătorul de cuvânt al arhiepiscopiei, preotul Constantin Gherasim.

"Chiar trebuie să verificaţi ce face un biet om amărât ca mine? Am preluat toată baza militară şi, sincer să fiu, atunci mi-am zis: «lasă să fie acolo, că oi vedea eu ce-oi face cu ea»."
Eugen Isailă preotul Parohiei Iteşti

Terenurile fostei unităţi militare sunt revendicate de localnici

Unitatea militară a fost inclusă într-un proiect de hotărâre de guvern care mai aşteaptă doar câteva semnături până când preotul Isailă să ajungă proprietar cu drepturi depline. În preambulul proiectului de act normativ se menţionează pompos: „Experienţa ultimilor ani a dovedit faptul că respectivele bunuri (date în folosinţă gratuită Bisericii) (...) au şi stat la baza unor proiecte de o deosebită importanţă pentru comunităţile pe care le deservesc".

Însă se omite faptul că legea interzice ca imobilele aflate în litigiu să fie înstrăinate, cum este cazul de la Iteşti. Relevantă este situaţia localnicului Constantin Grigoraş (65 de ani), care se luptă de 15 ani să primească înapoi o parte din pădurea unităţii militare pe care o exploatează acum preotul Eugen Isailă. „Când s-a construit unitatea militară ne-a fost luat aproape jumătate de hectar. Am făcut cerere de retrocedare la Primărie încă din 1993. Acolo sunt nuci puşi de tata cu mâna lui. Nicio nucă nu pot lua", spune Grigoraş.

În aceeaşi situaţie se află şi Constantin Uricaru (61 de ani), un alt locuitor al comunei Iteşti. „De vreo patru-cinci ori am făcut solicitări la Primărie ca să-mi dea pădurea înapoi. Nimic! E moştenire de la părinţi. Dintr-un teren de 2 hectare, am pierdut 25 de ari".

Ce spune legea

Legea 239 din 2007 privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor de cult prevede că nu pot fi trecute în proprietatea unităţilor de cult „imobilele pentru care există cereri de restituire în curs de soluţionare", iar transmiterea dreptului de proprietate către unităţile de cult se poate face numai după clarificarea regimului lor juridic. Conform primarului din Iteşti, Constantin Ciubotaru, în momentul de faţă există mai multe cereri de revendicare la primărie care vizează parcele din terenul unităţii militare.

"Am făcut cerere de retrocedare la Primărie încă  din 1993."
Constantin Grigoraş localnic


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările