lider al geografiei sociale rurale şi de data aceasta dovedindu-se, după opinia mea, un organizator şi un regizor şi un diplomat ţăran, demn de toată încrederea de care se bucură.

Chestia ţărănească“ - aşa cum se spunea pe timpuri - rămâne şi astăzi la noi un subiect care încă îşi cere soluţionarea în armonie cu exigenţele democraţiei şi atenţiei mereu îngrijorate şi profund devotate cu competenţă de către clasa noastră politică.

Forumul actual s-a bucurat de o atenţie guvernamentală remarcabilă, începând cu prezenţa în prezidiu a prim-ministrului şi a principalilor viceprim-miniştri şi a miniştrilor care au vorbit majoritar interesant şi la obiect.

Preşedintele Emil Drăghici a fost însoţit în conducerea lucrărilor în mod semnificativ de reprezentantul Asociaţiei Primarilor din Republica Moldova împreună cu care a şi dat citire unui Apel inspirat de idealurile Marii Uniri de la Alba Iulia care s-a bucurat de solidaritatea celor peste o mie de primari şi a guvernului.

Au fost de asemenea semnificativ prezenţi în prezidiu reprezentantul român în conducerea Forumului Primarilor Europeni şi reprezentantul Forumului Primarilor din China care au subliniat autoritatea lucrărilor consacrate problematicii ţărăneşti la zi în anul sărbătoririi Centenarului.

Astfel, geografia socială românească exprimând problemele stringente ale numai puţin de peste 40 la sută din populaţia ţării şi-a afirmat şi şi-a aflat nu numai cu speranţă, ci şi cu o anume certitudine, ecoul cuvenit.

Am fost onorat să particip la deschiderea acestor lucrări ale întâlnirii primarilor din comunele noastre şi a fost pentru mine un inspirat şi fericit prilej de a redescoperi că satul românesc rămâne un puternic şi hotărâtor rezervor de energie spirituală pentru întreaga ţară, că pe umerii ţăranilor şi primarilor, pe fruntea şi mintea lor, pe hărnicia şi destoinicia lor, voinţa lor de identitate naţională România  pe îşi poate clădi o zi de mâine mai bună, mai dreaptă, mai verticală, mai liberă şi mai democratică, în spiritul unei tradiţii bogate şi puternice de dragoste de neam şi de ţară.

La cei 86 de ani ai mei m-am simţit mai tânăr, mai curajos, mai plin de speranţă şi mai bogat sufleteşte şi mai legat de sacralitatea pământului şi hotarelor lui, de idealurile României Mari de la 1918.

Iată de ce sunt şi mă simt astăzi alături de Asociaţia Primarilor Comunelor din România, de pământul şi de ţăranul fermier de azi, aşa cum am fost întotdeauna, în toate cărţile mele, începând cu testamentarul roman „Nişte ţărani“.