Familie-căsătorie civilă– ce drepturi avem? Ce ar fi trebuit să analizeze Curtea Constituţională?

Propunerea de modificare a articolului 48 în formula propusă de Coaliţia pentru Familie este:

"Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie,  pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor."

Această formulare urmăreşte nu numai definirea căsătoriei ca instituţie civilă din perspectivă religioasă, ci impunerea unei definiţii restrictive a familiei care afectează atât familiile în forma cuplurilor de acelaşi sex cât şi familiile care nu se manifestă în forma propusă de iniţiatori – cuplul heterosexual care nu îşi doreşte să se căsătorească, familia monoparentală, familia tradiţională romă, familia extinsă - realităţi care există în societate şi nu pot fi ignorate. 

Diferenţa fundamentală dintre prezentul demers de modificare a Constituţiei României şi interdicţia constituţională privind căsătoria între persoane de acelaşi sex introdusă în alte constituţii din state din regiune este tocmai aceasta: în cazul României este vizată definiţia familiei înţeleasă ca fiind bazată exclusiv pe căsătoria între un bărbat şi o femeie în scopul creşterii copiilor, în timp ce în celelalte cazuri constituţiile vizau strict definiţia căsătoriei, nu şi pe cea a familiei. De exemplu Constituţia Bulgariei defineşte căsătoria ca ”uniunea liberă dintre bărbat şi femeie” (articolul 46),[1] Ungaria defineşte căsătoria ca ”uniunea dintre bărbat şi femeie stabilită prin o decizie voluntară” (articolul L),[2] Letonia protejează căsătoria ca ”uniunea dintre un bărbat şi o femeie” (Capitolul VIII, punctul 110),[3] Lituania prevede că mariajul este ”încheiat pe baza consimţământului liber, mutual al bărbatului şi femeii” (articolul 38),[4] Polonia defineşte căsătoria ca ”uniunea dintre bărbat şi femeie” (articolul 18),[5] Croaţia defineşte ca urmare a unui referendum căsătoria ca ”uniunea vie dintre bărbat şi femeie” (articolul .61)[6] şi Slovacia protejează căsătoria ca fiind ”uniunea unică dintre bărbat şi femeie” (articolul 41). [7] Am listat aici toate statele member ale Uniunii Europene care au adoptat această soluţie. E o listă scurtă, completată - ce e drept în afara spaţiului comunitar - de Belarus, Ucraina sau Macedonia.

Aşa cum a arătat Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, statele au obligaţia de a respecta şi de a proteja diversitatea formelor de familii inclusiv: “ familii monoparentale, familii în care mama este capul familiei, familii intergeneraţionale incluzând, printre alţii, pe bunici, familii în care copiii trebuie să îşi asume rolul de cap al familiei, cum este cazul pentru orfani sau copiii străzii; familii formate din persoane care sunt lesbiene, homosexuali, bisexuali, transgender sau intersex (LGBTI); familii extinse;… familii fără copii; familii ale persoanelor divorţate...”[8] Toate aceste familii există ca realităţi de fapt şi în România şi în legătură cu ele statul are o obligaţie de protecţie în conformitate cu articolul 26 din Constituţie referitor la dreptul la viaţă de familie şi articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Dreptul la viaţă de familie, ca şi dreptul la căsătorie de altfel, poate suferi restrângeri,cele două nefiind drepturi absolute. Ambele sunt drepturi fundamentale incluse în Titlul II al Constituţiei- Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Ambele sunt expres menţionate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Ambele implică o obligaţie afirmativă a statului de a crea acele instituţii juridice menite să asigure respectul şi protecţia exercitării dreptului. Şi ambele pot fi restrânse în condiţii clar detaliate prin lege, aplicându-se un test de proporţionalitate şi necesitate foarte strict de judecătorul român sau european în analiza acestor restricţii.

Restrângerea deliberată a definiţiei familiei ca instituţie de drept civil este un efect colateral  pe care îl urmăreşte redefinirea căsătoriei din o perspectivă restrictivă. Acest demers însă generează limitarea arbitrară a drepturilor tuturor familiilor care fie sunt formate din parteneri de acelaşi sex, fie sunt familii care au o altă formă decât cea promovată ca fiind ”tradiţională,” prin nerecunoaşterea lor ca familii în legislaţia României,. O astfel de restrângere nejustificată a dreptului la viaţă de familie contravine Constituţiei şi obligaţiilor României privind respectarea drepturilor omului. Articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului protejează familia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod clar în mod constant că definiţia legală a familiei nu trebuie să fie discriminatorie sau nejustificat de restrictivă. În cauza X, Y şi Z c. Marii Britanii, Curtea a decis că “noţiunea de ”viaţă de familie” din articolul 8 nu se limitează numai la familii întemeiate pe căsătorie şi include şi alte relaţii de facto.” 

În cauza Karner c. Austriei, Curtea a arătat că discriminarea împotriva căminului familial al cuplurilor de acelaşi sex reprezintă o încălcare a Convenţiei Europene; în acel caz, legislaţia internă a Austriei care proteja familiile care închiriază spaţii de locuit nu îşi extindea protecţia şi asupra cuplurilor de acelaşi sex, fapt care în opinia Curţii constituie discriminare.  În cauza Schalk şi Kopf c. Austriei, CtEDO a respins petiţia prin care era solicitată recunoaşterea dreptului la căsătorie între persoane de acelaşi sex aratând că aceasta rămâne o opţiune a statelor semnatare, dar a statuat în mod expres faptul că viaţa în cuplu de acelaşi sex constituie viaţă de familie şi se bucură de protecţia garantată în baza articolului 8 din Convenţie.  Curtea a decis un alt caz împotriva Austriei, clarificând de această dată în P.B. şi J.S. c. Austriei că relaţiile de tip partenerial între persoanele de acelaşi sex constituie viaţă de familie.[9]

 În cauza Vallianatos şi alţii c. Greciei din 2013, Curtea a decis că atunci când autorităţile naţionale stabilesc mecanisme legale pentru a recunoaşte uniunea civilă între persoanele de sex diferit, cuplurile de acelaşi sex nu pot fi discriminate iar absenţa unei recunoaşteri similare pentru cuplurile de acelaşi sex constituie o încălcare a articolului 14 (interzicerea discriminării) împreună cu articolul 8 (dreptul la viaţă privată).[10] În 2015 în decizia Oliari şi alţii c. Italiei, Curtea de la Strasbourg a analizat evoluţiile recente în ceea ce priveşte raportarea la coabitarea dintre persoanele de acelaşi sex din Italia şi a constatat că de fapt coabitarea între persoanele de acelaşi sex constituie viaţă de familie în sensul articolului 8 din CEDO şi trebuie protejată ca atare, autorităţile naţionale având o obligaţie pozitivă în acest sens.[11]

Această definiţie incluzivă a familiei este calea aleasă şi în dreptul european de Directiva 2004/38/EC (OJ L158/77) privind dreptul cetăţenilor Uniunii şi al familiilor lor de a se muta şi de a îşi stabili reşedinţa în mod liber pe teritoriul statelor membre,[12] care include şi ea o definiţie largă a conceptului de “familie” ce implică inclusiv căsătoria între persoanele de acelaşi sex şi parteneriatul înregistrat.[13]

Astăzi, articolul 26 din Constituţie protejează în mod incluziv familia, în diversele ei forme existente în societatea românească. Amendamentul propus ar restrânge noţiunea de familie la relaţiile bazate pe căsătoria dintre bărbat şi femeie în scopul creşterii de copii. Astfel, amendamentul ar avea efect de modificare nu doar a articolului 48, dar şi a articolului 26 şi ar contraveni standardelor internaţionale care protejează familia în formele ei diverse.

Statul român ar trebui să stabilească modalităţi de a întări protecţia împotriva discriminării şi pentru protejarea familiei în general. Propunerea de revizuire poate duce în schimb la excluderea unor tipuri de familii de la protecţia legală. Statul poate decide restrângerea dreptului la căsătorie. În Codul Civil există deja o serie de interdicţii de ordine publică ce sunt stabilite prin lege şi care sunt justificate dat fiind scopul lor legitim. Din motive ce ţin de specificul naţional, autorităţile pot şi să restrângă dreptul la căsătorie şi să îl asigure doar cuplurilor heterosexuale. O astfel de limitare a dreptului la căsătorie ar putea intra în zona de apreciere pe care statele o au şi pe care Curtea de la Strasbourg le-o respectă. În acelaşi timp însă, Curtea ar analiza şi condiţiile recunoaşterii şi garantării dreptului la viaţă de familie pentru acele  toate celelalte persoane care îşi duc viaţa împreună. Simplificând o jurisprudenţă bogată, mesajul CEDO este acela că statele pot defini căsătoria restrictiv atâta timp cât este recunoscută şi protejată viaţa de familie a celor care nu pot sau nu vor să se căsătorească. O astfel de protecţie juridică nu există în acest moment în România. Proiectele de legiferare a parteneriatului civil sau uniunii consensuale depuse în timp de Peter Eckstein Kovacs sau de Remus Cernea au fost până acum respinse.

Dar cu excepţia ce facem?


În prima cauză a zilei de 20 iulie, cea care ţinea de refuzul autorităţilor române de a recunoaşte efectele unei căsătorii legal înregistrate în Belgia din perspectiva recunoaşterii dreptului la şedere în cazul soţului unui cetăţean român, Curtea a decis amânarea deliberărilor pentru septembrie.

Curţii nu i s-a cerut ca prin decizia sa să creeze un drept la căsătorie pentru cuplurile de acelaşi sex, nici să legifereze parteneriatele civile sau uniunile consensuale – Curtea trebuie să se pronunţe strict în ceea ce priveşte tratamentul diferit pe care legea română îl stabileşte în ceea ce priveşte recunoaşterea efectelor unei căsătorii legal realizate în alt stat. În timp ce o căsătorie încheiată în Belgia între un bărbat şi o femeie va fi recunoscută fără probleme în România, căsătoria dintre două femei sau doi bărbaţi încetează a mai produce efecte juridice în momentul trecerii frontierei de stat.

Călătoria în România ca divorţ

După ce timp de aproape 3 ani familia Coman-Hamilton a fost purtată pe drumuri în încercarea de a  stabili instanţa competentă pentru a solicita cererea lor de recunoaştere a dreptului de a trăi ca familie şi nu ca turişti în România, sunt acum puşi în situaţia de a mai aştepta din nou. Amânarea, nemotivată de Curtea Constituţională, poate fi explicată doar prin încercarea Curţii de a salva aparenţele. Curtea Constituţională nu ar fi putut justifica din punct de vedere juridic respingerea excepţiei de neconstituţionalitate în contextul unor decizii clare şi constante ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte obligaţia pe care statele o au de a recunoaşte relaţiile de familie în contextul reîntregirii familiale în cazul cuplurilor de acelaşi sex.[14] Curtea nu şi-ar fi putut asuma nici riscul ca soţii Coman-Hamilton să ducă petiţia lor în faţa CEDO.

Poziţia reprezentanţilor Ministerului Public în baza opiniilor formulate de Guvern în caz ar fi fost hilare, dacă nu erau atât de anacronice. Am aflat astfel că refuzul recunoaşterii unei căsătorii legal înregistrate într-un alt stat membru UE constituie o restrângere justificată a dreptului la căsătorie dat fiind interesul public în „respectarea bunelor moravuri” şi pentru asigurarea „importanţei sociale şi economice” a căsătoriei. Pentru că restrângerea unui drept implică automat aplicarea unui test de legitimitate, necesitate şi proporţionalitate era de aşteptat ca reprezentanţii Ministerului Public să fie rugaţi să explice cum o căsătorie încheiată în 2010 afectează un interes public. Curtea nu a solicitat această clarificare esenţială. Ironic, tocmai nerecunoaşterea efectelor acestei căsătorii ar duce la posibilitatea realizării unei noi căsătorii în România, deci la bigamie în baza legii. La fel de paradoxală este invocarea importanţei economice şi sociale a căsătoriei ca motiv pentru a refuza recunoaşterea unei căsătorii care tocmai de la această premisă porneşte.

Doi tineri sunt împreună de 14 ani şi căsătoriţi de 6 tocmai pentru că îşi doresc un viitor comun, în care să se sprijine reciproc. A afirma că recunoaşterea efectelor căsătoriei lor ar pune în pericol economia sau societatea e la fel de ilogic ca a afirma că o căsătorie sau un parteneriat al unui cuplu homosexual ar impieta asupra căsătoriei unui cuplu heterosexual.


[1] Constituţia Bulgariei: Articolul 46. Disponibilă la http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions:

„(1) Matrimony shall be a free union between a man and a woman. Only a civil marriage shall be legal. (2) Spouses shall have equal rights and obligations in matrimony and the family. (3) The form of a marriage, the conditions and procedure for its conclusion and termination, and all private and material relations between the spouses shall be established by law.”

[2] Constituţia Ungariei Articolul  L Disponibilă la http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions

„(1)6 (1) Hungary shall protect the institution of marriage as the union of a man and a woman established by voluntary decision, and the family as the basis of the survival of the nation. Family ties shall be based on marriage or the relationship between parents and children. (2) Hungary shall encourage the commitment to have children. (3) The protection of families shall be regulated by a cardinal Act.”

[3] Constituţia Letoniei, Capitolul VIIIDisponibilă la: http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions:

”110. The State shall protect and support marriage – a union between a man and a woman, the family, the rights of parents and rights of the child. The State shall provide special support to disabled children, children left without parental care or who have suffered from violence.”

[4] Constituţia Lituaniei, Articolul 38. Disponibilă la: http://www.lrkt.lt/en/about-the-court/legal-information/the-constitution/192.

”The family shall be the basis of society and the State. Family, motherhood, fatherhood, and childhood shall be under the protection and care of the State.

Marriage shall be concluded upon the free mutual consent of man and woman.

The State shall register marriages, births, and deaths. The State shall also recognise the church registration of marriages.

In the family, the rights of spouses shall be equal.

The right and duty of parents shall be to bring up their children to be honest people and faithful citizens, and to support them until they reach the age of majority. The duty of children shall be to respect their parents, to take care of them in their old age, and to preserve their heritage.”

[5] Constituţia Poloniei, Articolul 18 . Disponibilă la: http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions.

 Marriage, being a union of a man and a woman, as well as the family, motherhood and parenthood, shall be placed under the protection and care of the Republic of Poland.”

[6] Constituţia Croaţiei, Articolul 62, disponibil la http://www.usud.hr/en/the-constitution:

The family shall enjoy special protection of the state. Marriage is a living union between a woman and a man. Marriage and legal relations in marriage, common-law marriage and the family shall be regulated by law.”

[7] Constituţia Slovaciei Articolul 41 disponibilă la:

” (1) Marriage is a unique union between a man and a woman. The Slovak Republic protects marriage by all means and helps its sake. Marriage, parenthood and the family are under the protection of the law. The special protection of children and minors is guaranteed.

(2) Special care, protection in labor relations, and adequate working conditions are guaranteed to a woman during the period of pregnancy.

(3) Children born in and out of wedlock enjoy equal rights.

(4) Child care and upbringing are the rights of parents; children have the right to parental care and upbringing. Parents' rights can be restricted and minors can be separated from their parents against their will only by a court ruling on the basis of law.

(5) Parents caring for children are entitled to assistance from the state.

(6) Details concerning rights under paragraphs 1 to 5 shall be laid down by law.”

[8] Organizaţia Naţiunilor Unite, Comitetul pentru Drepturile Omului, Report of the Working Group on the issue of discrimination against women in law and in practice, 2 April 2015, A/HRC/29/40.

[9] Curtea a decis că tratamentul diferenţiat practicat la acel moment în Austria în ceea ce priveşte acoperirea garantată pentru asigurările medicale a încălcat articolul 14 CEDO (prohibiţia discriminării) coroborat cu articolul 8 (dreptul la viaţă privată şi de familie). In fapt, cei doi reclamanţi, un cuplu homosexual, au criticat imposibilitatea de a utiliza asigurarea medicală a unuia dintre parteneri, funcţionar public, şi în cazul celuilalt partener.

[10] CtEDO, Vallianatos şi alţii c. Greciei [GC], nos. 29381/09 and 32684/09, ECHR 2013 din 7 noiembrie 2013 disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-128294.

[13] Mark Bell, EU Directive on Free Movement and Same-Sex Families: Guidelines on the

Implementation Process, disponibil la http://www.ilga-europe.org/europe/publications/non_periodical/guidelines_on_the_free_movement_directive_october_2005__1. De asemenea, Răspuns al Comisarului Reding în numele Comisiei Europene la o întrebare scrisă – Ameninţare la adresa suveranităţii naţionale – P-7422/2010, 1 decembrie 2010, disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getAllAnswers.do?reference=P-2010-7422&language=EN.

[14] CtEDO, Pajic c Croaţiei din 26 februarie 2016, CtEDO, Taddeucci şi McCall c. Italiei din 30 iunie 2016